Dacă toate cele de mai sus s-ar întâmpla, lumea ar sta în loc și timpul ar îngheța. Niciunul dintre noi nu ar mai „crește”, nu s-ar mai dezvolta, nu s-ar mai metamorfoza, transformat parcă sub dalta dureroasă a destinului așa cum un sculptor creează artă într-o bucată sălbatică de piatră.
Suferințele sunt diverse, iar noi, de asemenea, suntem diferiți. Nu toți reacționaăm la fel în aceleași situații, nu toți avem același destin și același drum de urmat. Nu toți vom deveni același fluture! Și cu cât ne vom cunoaște pe noi înșine mai devreme, cu atât viața va fi mai frumoasă.
Cu fiecare suferință, înveți să te descoperi mai bine, înveți să devii un suflet mai puternic, mai conștient de darul prețios numit „viață”. Înveți să te iubești mai mult și găsești cărări prin care să ieși din orice întuneric.
Ai încredere în tine. E firesc să te temi, dar nu este firesc să lași teama să te controleze, să te țină în loc. Mergi mai departe, cu toate emoțiile pe care le porți în suflet!
Inima mea e un curcubeu al emoțiilor
Citindu-i o carte lui Simon, băiețelul meu care acum are deja 5 ani, am descoperit împreună cât de importantă este suferința în viață, căci ea clădește, cumva, bucuria.
Uneori avem emoții negative, care conturează suferința, alteori le simțim pe cele pozitive, care construiesc o parte din fericire. Dar cum pot semăna emoțiile cu un curcubeu?
Ei bine unele culori îți plac, dar altele nu. Sau pur și simplu sunt zile, situații, vârste când acele culori nu îți plac. Dar altele da. Însă NUMAI ÎMPREUNĂ toate culorile, plăcute sau nu, pot forma un curcubeu.
La fel stau lucrurile și cu emoțiile noastre. Să ne îmbrățișăm suferințele și vulnerabilitățile, căci ele ne pun în valoare toate darurile minunate ale vieții și ne ajută, împreună cu celelalte experiențe fericite, să devenim mai buni, mai frumoși, mai puternici, mai responsabili, mai curajoși... mai umani, până la urmă!
Spune-ti parerea!