Setari Cookie-uri

Diana Stănculeanu, psihoterapeut, specialist în educație parentală: Sportul de echipă îi învață pe adolescenți să coopereze

Care sunt diferențele majore între practicarea unui sport individual și a unui sport de echipă din punct de vedere al beneficiilor psihologice?

  1. Care sunt principalele beneficii psihologice ale practicării unui sport de echipă la copii și adolescenți?

Practicarea unui sport de echipă are numeroase beneficii pentru sănătatea fizică și emoțională a copiilor, contribuind semnificativ la starea lor generală de bine. Dintre efectele psihologice pozitive ale sportului de echipă documentate deopotrivă în practica profesională, dar și de cercetarea de specialitate pot fi menționate îmbunătățiri ale nivelului stimei de sine, abilități de funcționare socială, niveluri crescute de disciplină și responsabilitate, managementul stresului și reglarea emoțiilor, precum și o foarte bună reziliență emoțională. Nu sunt de asemenea de neglijat contribuțiile sportului de echipă la îmbunătățirea nivelului de concentrare a atenției, a gândirii strategice și abilităților de problem solving, o mai bună capacitate de alegerae a obiectivelor de creștere și dezvoltare împreună cu planuri concrete pentru a le atinge, precum și abilități de leadership.

Citește și:

Astfel, copiii care practică de la vârste fragede și în mod constant un sport de echipă au o mai bună încredere în ei când se descoperă învățând și făcând progrese pe teren, interacționează, colaborează și comunică mai bine cu colegii lor, se simt parte ai unei comunități și pot dezvolta un palier identitar suplimentar (ex. sunt fotbalist). Regulile, programul, munca împreună pentru un obiectiv comun, toleranța la frustrare în procesul de atingere a acelui obiectiv – toate acestea îi ajută să devină mai disciplinați, motivați și responsabili, într-o manieră în care adesea, școala și familia nu sunt la fel de eficiente. Dezvoltarea empatiei, reglarea unor emoții precum teamă, furie sau frustrare, inerente momentelor complicate ale competiției, scăderea nivelului de anxietate, diminuarea nivelului de cortizol (hormonul stresului) laolaltă cu creșterea nivelului de endorfine în creier (substanțe care contribuie la starea noastră de bine) sunt doar câteva contribuții ale sportului de echipă la o stare emoțională îmbunătățită a copiilor.

Citește și:
  1. Cum influențează sportul de echipă dezvoltarea abilităților sociale la tineri?

În primul rând într-un sport de echipă ești constant în situația de a comunica – de la discutarea strategiilor, oferirea de feedback, încurajarea coechipierilor, căutarea din privire a colegului de pe teren pentru a valida urmăoarea pasă – toate aceste situații concrete, repetate, consolidează competențe de comunicare verbală și non verbală deopotrivă. Munca în echipă, în colaborarea pentru atingerea unui obiectiv comun îi ajută să înțeleagă rapid rolurile diverse pe care fiecare le avem într-o situație complexă, cum este competiția sportivă, să aprecieze punctele forte și contribuțiile unice ale fiecărui om din teren și să împartă responsabilitatea. Sportul de chipă aduce adesea și conflict – în teren, în vestiar, la antrenamente, aducând în același timp și oportunitatea de a exersa una dintre cele mai provocatoare abilități sociale – managementul conflictului – acceptarea dezacordului, negocierea de soluții, integrarea perspectivei celuilalt, tolerarea prorpiei frustrări sau nemulțumiri – sunt doar câteva din foițele de ceapă ale conflictului cu care copiii care practică un sport de echipă se întâlnesc natural și repetat, exersând și învățând tot mai bine să soluționeze conflictul fără agresivitate. Se menționează adesea printre beneficiile sociale ale sportului de echipă, consolidarea sentimentului de apartenență și integrare într-un grup. Unele dintre cele mai emoționante imagini ale documentarului „În Inima Naționalei” ne înfățișează un grup de tineri în cerc, ținându-se de umeri, de brațe, de gât, în momente de mare încărcătură emoțională – duc împreună stresul care însoțește minuntele ce preced intrarea pe teren cu presiunea unui câștig așteptat de o țară întreagă, duc împreună bucuria atunci când tabela arată rezultatul așteptat și ies din teren în explozia de bucurie a tribunelor, duc împreună tristețea și dezamăgirea copleșitoare ale îngfrângerii inerente competiției sportive. Împreună. Este una dintre nevoile esențiale ale ființei umane – aceea de a aparține, de a-și găsi locul, tribul, unde știi că prezența și contribuția ta unică este văzută și contează, unde știi că dacă ți-e greu, cineva te sprijină sau stă lângă tine, iar când ți-e bine, bucuria este împărtășită. Portarul naționalei noastre, Horațiu Moldovan, vorbește despre „frăție”, despre cum colaborarea și strategia sportivă sunt imposibile dacă nu ești acolo unde se fac relațiile, pe teren și în afara lui. Fairplay-ul, respectul, prietenia, sunt alte câteva dintre valorile cultiva în sportul de echipă care contribuie semnificativ la funcționarea socială a micilor sportivi.

Citește și:
  1. În ce moduri poate contribui un sport de echipă la creșterea stimei de sine a copiilor?

Relația dintre practicarea sportului de echipă și stima de sine a copiilor este una complexă și nuanțată. A face sport înseamnă, la modul cel mai concret și pragmatic, a învăța o competență nouă. „Știu să joc fotbal” – această propoziție atât de simplă pe care o poate spune un băiețel de 8 sau 9 ani îl ajută să învețe despre sine că poate și să comunice asta în exterior. Departe de a fi despre câștig, stima de sine este despre încrederea că pot să fac ceva pentru a-mi crește șansele de câștig sau despre încrederea că pot să îmi revin, să o iau de la capăt după o înfrângere, o eliminare sau un accident. Este emoționant felul în care Ianis Hagi vorbește în documentar despre momentul accidentării care l-a scos din teren pentru luni și luni de zile. „S-a oprit tot, mi s-a luat tot”. E nevoie de extrem de multă încredere în propria reziliență personală și capacitate de revenire ca să o iei de la capăt după un astfel de moment. Renunțarea este un gând care vizitează adesea sportivii în momente grele, de oboseală, de boală, de dezamăgire sau pierdere. Stima de sine și încrederea că pot continua reprezintă antidotul.

Citește și:
  1. Cum ajută sportul de echipă la dezvoltarea rezilienței emoționale la copii și adolescenți?

Reziliența este eticheta pe care o folosim pentru a numi acest set de resurse minunate la care facem apel ori de câte ori suntem jos și avem nevoie să ne ridicăm. A ne ajuta copiii să aibă o viață împlinită, de succes, presupune și a-i echipa cu acele resurse de a face față atunci când, inevitabil, vor da de greu. Sportul de echipă este o foarte bună repetiție pentru competiția vieții, un antrenament de abilități, iar atunci când este practicat la nivel de mare performanță, aduce în sine întâlnirea cu pierderile colosale, adversitatea, copleșirea și gândurile negative ale renunțării. Nu cred ca vom uita curând meciul din calificări de la Lucerna, în care am vazut o Elveție care a dominat și condus jocul și tabela fără niciun fel de probleme, iar în final, o națională a României care marchează în momente în care nimeni nu mai credea că este posibilă o schimbare în teren și pe tabelă. Acesta este un meci în care vedem reziliența la treabă – să perseverezi când aproape toate șansele îți sunt potrivnice, cu determinare și îndârjire, sperând că nimic nu este pierdut până la ultimul fluier.

Citește și:
  1. Care sunt diferențele majore între practicarea unui sport individual și a unui sport de echipă din punct de vedere al beneficiilor psihologice?

Este important să precizăm de la început că orice sport, individual sau de echipă, are beneficii pentru dezvoltarea psihologică a copiilor. Reziliența în fața adversității, încrederea în sine, o mai bună toleranță la stres, autodisciplină și responsabilitate sunt doar câteva dintre achizițiile psihologice ale practicării sportului, de orice natură ar fi acesta. Echipa, în schimb, favorizează dezvoltarea competențelor sociale, împlinește nevoia de apartenență la grup, oferă experiența de a urmări obiective comune și responsabilitate împărtășită, managementul conflictului, abilități de leardership și relaționare interpersonală.

Citește și:

Personalitatea, preferințele sau nevoile specifice de dezvoltare ale copiilor sunt aspecte de luat în calcul atunci când se ia în familie decizia de a-i înscrie la sport individual sau de echipă.

  1. Cum pot antrenorii și părinții sprijini dezvoltarea sănătoasă a tinerilor prin sport?

Rolul părinților și antrenorilor pentru dezvoltarea armonioasă prin sport a copiilor este unul extrem de important, cu condiția să fie făcut prioritizând în fiecare moment sănătatea emoțională și valoarea umană intrinsecă a copiilor. Vedem, adeseori, din păcate, în vestiare sau la marginea terenului de sport, adulți atât de copleșiți, ei înșiși, de tensiunea competiției și felul în care evoluează rezultatele, încât duc către copii mesaje care nu ajută pe nimeni într-o situație grea – critică excesivă, preiune inutilă, uneori cuvinte jignitoare, invitații la agresivitate, interferențe cu strategia de joc, etichete negative – toate acestea sunt nu doar inutile dar și extrem de dureroase și au puterea să submineze exactt acele beneficii pe care le așteptăm de la activitatea sportivă – încrederea în sine a copiilor, reziliența lor personală, managementul momentelor de stres și pierdere, a învăța că împreună, în echipă dar și în diada antrenor – copil, părinte – copil, ne reglăm emoțiile grele și împărțim apăsarea eșecului. Vedem, de exemplu, în documentarul „În Inima Naționalei” o față a lui Iordănescu pe care, eu personal nu o cunoșteam – aceea a antrenorului-tată, care inspiră, sprijină, motivează, dă încredere și speranță. Discursul oferit echipei în pauza din meciul inițial dezastru, Elveția – România, în care le spune tinerilor fotbaliști cum își asumă eșecul strategiei tehnice, luându-le de pe umeri această presiune și inspirându-i să intre pe teren și să facă ceea ce el știe că ei pot să facă, este un model de încrdere și suport pe care un adult îl poate duce către copilul sau elevul său în momente grele de competiție.

  1. Ce rol joacă disciplina sportivă în viața unui adolescent și cum poate influența alte aspecte ale vieții acestuia?

Disciplina adusă inerent în viața unui copil prin parcticarea unui sport, îi oferă acestuia un cadru robust pentru dezvoltare personală. Programul de antrenamente, adesea în completarea celui școlar, realizarea de antrenamente în condiții meteo diverse, în condiții biologice mai mult sau mai puțin vulnerabile (boală, oboseală, accidentare, menstruație, dureri musculare etc.), deplasările în cantonamente – toate acestea îl educă pe adolescent să facă alegerile necesare și responsabile, chiar și atunci când cheful nu este prezent. Disciplina construiește caracterul – integritate, respect, modestie, responsabilitate – sunt doar câteva dintre valorile care decurg dintr-o viață cu disciplină. Ea este și cea fără de care talentul și aptitudinile native nu ar putea ajunge să se transforme din potențial în certitudine.

  1. În ce mod pot modele din fotbal influența pozitiv dezvoltarea copiilor?

Când sunt micuți și încep să practice fotbalul, copiii nu o fac neapărat pentru că vor să își îmbunătățească coordonarea vizuo-spațială, rezistența fizică, tonusul muscular, viteza de reacție, strategia etc., sau să depășească stereotipuri și să-ți atingă potențialul, cum o fac deja sute de fete care pot practica fotbal în cluburile din România. Ei vor să fie ca Hagi, Chivu etc. Modelele din fotbal sunt adesea primul motiv pentru care încep să facem fotbal.

Într-o lume digitalizată, plină de influenceri adolescentini cu existență efemeră, orice copil și adolescent știe de marii sportivi. Așteptarea de perfecțiune pe care o avem de la modelele noastre sportive ne și ajută să înțelegem de altfel de ce, atunci când vreun sportiv este în culpă atitudinală sau comportamentală, judecata socială este extrem de puternică. Avem nevoie de modele sportive puternice și reziliente, în care să credem, pentru că acest transfer de încredere se face ulterior pe propria personă – așa mi-ar plăcea și mie să fiu. Ei ne dau repere și ne arată cam cum ar putea arăta performanța și succesul atunci când le vom atinge. Ba mai mult, cei mai mulți dintre ei, ne oferă prin comportament, decizii și atudine, și instrumentele pentru a ajunge acolo. Orice copil care bate mingea pe maindanele orașelor de privincie sau la țară sa pot uita la mai tinerii Nicolae Stanciu sau Valentin Mihăilă care au trecut bariere sociale, economice, care s-au antrenat la început în noroi, pe maidan, nu în club, și care acum sunt cunoșcuți și aclamați de o țară întreagă.

  1. Cum poate sportul de echipă ajuta copiii să gestioneze eșecurile și să învețe din ele?

Eșecul și greșeala fac parte din orice proces de creștere și învățare și a dezvolta modalități de a le face față reprezintă una dintre cele mai importante lecții ale vieții. Faimosul mindset de creștere are în centru raportarea flexibilă și naturală la eșec și greșeală și dezvoltarea convingerii că efortul, progresul și perseverența sunt mai valoroase decât rezultatul de final în sine. Sporturile de echipă le oferă copiilor nenumărate oportunități de a greși și ulterior, de a învăța din greșeală.

În echipă, experimentarea eșecului se face colectiv, alături de coechipieri care devin în același timp și parte a sistemului de suport. Fiecare membru al echipei navighează eșecul în timp ce, simultan, primește sprijinul echipei și oferă sprijin echipei. Consolarea și încurajarea reciprocă îi ajută pe copii să se simtă mai puțin singuri în întâlnirea cu dezamăgirea. Psihologia traumei ne învață că suferinței împărtășite îi scad șansele să genereze impact traumatic. Ce ne luăm de aici – oricât de grea ar fi înfrângerea, faptul că plângem împreună, simțim același gust amar al suferinței și împărțim dezamăgirea transformă acea experiență de eșec în oportunitate de cultivare a rezilienței.

  1. Ce impact are urmărirea unui sport de echipă asupra relațiilor de prietenie și colegialitate între copii?

Încă din adolescență mă uitam fascinată la pasiunea pentru fotbal a fratelui meu, cu câțiva ani mai mic decât mine, și a prietenilor lui cei mai buni; un grup de trei băieți care băteau mingea toată ziua în spatele blocului, după școală, care se certau cu ciudă când echipele preferate erau în competiție directă (doi steliști și un dinamovist), dar erau capabili să lase totul deoparte pentru serile cu transmisiuni ale meciurilor de fotbal, tachinându-se în fața televizorului în campionatul intern, sărind de pe canapea la unison, cu inima în gât, strigând, oftând, chiuind și luându-se în brațe, de fericire sau tristețe, la meciurile naționalei. 30 de ani mai târziu, cu șase copii pe lângă ei, băieții de atunci, deveniți bărbați în toată firea, tați, împărtășesc aceeași iubire pentru fotbal, aceleași simpatii rivale pentru echipe diferite de club, au aceleași reacții pătimașe în fața televizorului, arătându-le copiilor lor ce înseamnă iubirea pentru sport, cum poate uni și ține împreună o gașcă de prieteni, cu amintiri comune și o colecție impresionantă de glume și povești amuzante.

Iubirea împărtășită pentru același sport poate avea un impact profund asupra relațiilor de prietenie facilitând legături puternice și un sentiment aparte de conexiune între prieteni. Într-o astfel de experiență, nu rămânem niciodată fără subiecte de discuție, fără activități de făcut împreună – fie că mergem pe stadion, ne așezăm pe canapea în fața televizorului, pasăm și driblăm pe iarba din curte sau mergem la cinema să vedem documentare care țin pasiunea vie.

  1. Care sunt cele mai frecvente obstacole psihologice pe care le întâmpină tinerii sportivi și cum pot fi acestea depășite?

Anxietatea de performanță, frica de eșec, pierderea încrederii în sine, epuizarea și burnout-ul sunt doar câteva dintre costurile majore pe care un copil insufiecient susținut de către adulți, le poate plăti în contextul practicării unui sport de performanță. Deși de multe ori îi înscriem pe copii la sport pentru a prioritiza nevoia de sănătate și diversitate în preocupările lor cotidiene, adesea ajungem rapid în capacana presiunii excesive, ce îi face pe unii părinți, unii antrenori și, implicit și pe copiii din grija lor, să uite de sănătate, mișcare, valorile sportului și beneficiile lui pentru sănătatea mintală și echilibrul emoțional, și să se concentreze aproape exclusiv pe rezultate, performanță, podium, cupe și medalii.

  1. Cum poate sportul de echipă contribui la prevenirea problemelor de sănătate mintală la adolescenți?

Modalitățile prin care sportul, în general, sportul de echipă în special, contribuie la prevenirea problemelor de sănătate mintală sunt numeroase. În primul rând, mișcarea fizică și conectarea cu corpul reprezintă primul pas către managementul stresului (prin reducerea în corp a nivelului de cortizol și creșterea nivelului de endorfine și dopamină), o bună calitate a somnului, implicarea în obiceiuri sănătoase (nutriție, hidratare) și îndepărtarea de comportamentele de consum de risc (nicorină, alcool, droguri). Toate acestea așază deja fundația unei stări generale de bine. Reglarea emoțională, reziliența în fața adversității, stima de sine și încrederea în potențialul, capacitatea de efort și progres personal – toate stimulate intens în contextul practicării unui sport, sunt factori puternici de protecție împotriva tulburărilor de sănătate mintală. Adăugăm la toate acestea și beneficiile specifice ale sportului de chipă – sentimentul de apartenență, abilitățile de funcționare socială (comunicarea, negocierea conflictului, colaborarea, împărțirea responsabilității), empatia colectivă, și avem o colecție aproape completă de factori protectivi care vor ține departe de sportivii mici și mari, despresia, anxietatea, tulburările de comportament agresiv, consumul substanțelor de risc etc.

  1. În ce măsură poate sportul de echipă influența performanțele academice ale copiilor?

Mișcarea corpului organizează mintea – este o lege simplă care guvernează procesele de învățare. Confruntați cu o problemă grea, de multe ori ne suprindem inspirați de o soluție creativă în timp ce ne mișcăm intens de-a lungul și de-a latul camerei sau mișcând constnt picioarele pe sub birou. Studiile științifice ne arată cu claritate că activitatea fizică regulată intensifică funcționarea cognitivă și crează premise prin care procesele de învățare se desfășoară la nivel superior. Impatul pozitiv se resimte și la nivelul funcției atenționale, fiind tot mai ușor să păstrăm focusul și concentrarea. Prin faptul că sportul reduce stresul, avem și premisele calmului și relaxării care țin mintea limpede și anxietatea departe.

  1. Ce sfaturi aveți pentru părinți în ceea ce privește echilibrul între sport, școală și alte activități pentru a asigura o dezvoltare armonioasă a copilului?

În munca mea de educație parentală amintesc adesea părinților că avem nevoie să ducem atenție, grijă și resurse către mintea, corpul, emoțiile și relațiile copiilor noștri, deopotrivă. Copiii noștri au nevoie de somn și odihnă, de joc liber și timp nestructurat, de prieteni și timp de calitate în familie, de mișcare, hrană și hidratare, de învățare academică dar și de cultivarea intereselor și hobbyurilor în afara școlii, de efort și plăcere. Nicio activitate din viața lor – fie că vorbim de studiu academic, practicarea unui sport sau cultivarea jocului, nu va reuși să împlinească aceste nevoi complexe de dezvoltare. Este nevoie de chilibru, varietate, diversitate în rutina cotidiană a copiilor, astfel încât ei să aibă acces la toate aceste contexte formative. Este nevoie de o comunicare constantă și de atenție din partea tuturor adulților relevanți din viața copilului – părinți sau alți îngrijitori, cadre didactice, antrenori, mentori, care să rămână flexibili și cu focus pe starea generală de bine a copilului, astfel încât, în orice decizie care privește viața acestuia, interesul superior al copilului și preocuparea pentru dezvoltarea lui armonioasă, să fie o prioritate absolută.


Kudika
29 Mai 2024
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:
Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.


Patru mituri despre meditație care creează confuzie

Meditația poate lua multe forme, de la mindfulness (conștientizare deplină a momentului prezent) la meditația transcendentală (repetarea unui cuvânt sau a unei fraze) sau meditația ghidată... Kudika


Care este impactul real al micromanagementului asupra afacerii tale?

1. Scăderea productivității

Micromanagementul poate reduce productivitatea din mai multe motive:

  • Decizii lente: Atunci când... Kudika
80+ Ghicitori grele pentru copii, pentru care adulții SIGUR nu au răspunsuri. Tu câte ai ghicit?

Indiferent dacă este vorba de ghicitori amuzante, ghicitori grele sau ghicitori scurte, ele reușesc să aducă zâmbete pe fețele celor mici și să provoace mințile celor mari. În acest... Kudika


Dragă Alma, cum refuz politicos o invitație la nuntă?

 

Să primești o invitație la nuntă este întotdeauna o onoare, semn că cineva își dorește să împartă acest moment special cu tine. Totuși, uneori, circumstanțele... Alma


Mind your Business: de la sigurătate la marea schimbare a antreprenorilor români

După un punct de cotitură ajung să facă o schimbare. Pe scurt, așa arată un traseu al câtorva antreprenori cu care am vorbit noi în demersul de a afla cum stau cu sănătatea mintală... Kudika

Ce este anxietatea și cum îți poate afecta viața?

Anxietatea este un cuvânt care a devenit din ce în ce mai des folosit în conversațiile noastre zilnice, însă puțini dintre noi înțeleg cu adevărat profunzimea și... Kudika