Radiestezia

Exista doua grupari distincte de radiestezisti profesionisti. Si anume, cei care care fac parte din radiestezia numita "fizica" si cei ai radiesteziei numita "mentala". Dupa cum lucrarile profesorului Rocard o demonstreaza, fenomenul radistezic este o combinatie a celor doua, astfel incat aceasta disputa dintre cele doua grupari nu isi are rostul. Aceste doua tipuri de radiestezie arata ca individul este fizic sensibil la anomaliile magnetice terestre, dar ca se poate, de asemenea, sa i se modifice senzatiile, conform psihismului sau.

Radiestezia fizica

Radiestezia fizica este sustinuta de cei care socotesc ca electricitatea si magnetismul sunt la originea tuturor fenomenelor radiestezice ce emit "unde" captate de pendul. In aceasta viziune, adeptii radiesteziei "fizice" considera ca psihicul, gandul, nu intervin in actul radiestezic. Adeptii radiesteziei fizice au conceput in foarte scurt timp, in afara de instrumentele clasice, care sunt pendulul si bagheta, tot felul de aparate. Aceste aparate, mai mult sau mai putin sofisticate sunt destinate diferitelor cercetarilor. Cu ajutorul unor instrumente ultrasensibile s-a urmarit o mai usoara receptare a radiatiilor si de asemenea compensarea unei eventuale lipse a sensibilitatii operatorului. Practicantii radiesteziei fizice folosesc intotdeauna un martor. Martorul este un obiect destinat sa-l ajute pe radiestezist in cursul cautarilor lui: acest obiect este fie un esantion identic cu substanta cautata (ce se introduce in cavitatea prevazuta in acest scop in pendul), fie un element material avand o afinitate importanta cu elementul cautarii (radiestezistii spun atunci ca opereaza prin "sintonizare" intre martor si obiect, adica acord perfect intre acestea doua). Martorii pot fi grupati in patru categorii: martorii naturali (acestia sunt esantioane ale materiei cautate); martorii impregnati (isi trag proprietatile radiestezice din contactul pe care l-au avut cu obiectul sau persoana cautata); martorii artificiali (adaugati de operator si folositi datorita marii lor puteri de autosugestie); martorii fotografici (in cazul in care se cauta persone disparate, martorul esential este fotografia).

Radiestezia mentala

Radiestezia mentala este sustinuta de toti cei ce considera ca spiritul uman este suveran in univers. Acestia considera ca orice fiinta umana detine un instinct primitiv, care impreuna cu dezvoltarea unor facultati mentale, cum ar fi intuitia si selectia, poate astfel, sa participe in cadrul fenomenului radiestezic. Radiestezia mentala (psihica, spirituala, intuitiva) isi bazeaza sistemul teoretic pe asa numita teorie informationala. Conform acestei teorii, in univers, exista stocate datele la care subconstientul operatorului radiestezist apeleaza. Apoi cu ajutorul codului stabilit (conventiei mentale stabilite), constientul exprima raspunsul primit. Radiestezia mentala cuprinde doua faze distincte dar succesive. Este vorba de orientarea mentala si conventia mentala. Orientarea mentala consta, pentru operator, in a se concentra puternic asupra obiectului cercetarii lui, cu excluderea oricarei alte preocupari. Este vorba, asadar, de o veritabila conditionare mentala si psihica, prealabila oricarei munci radiestezice. In cadrul acestei etape este necesar ca operatorul sa se gandeasca cu seriozitate la formularea intrebarii ce urmeaza a fi folosita. Aceasta pregateste operatorul pentru urmatoarea faza si anume conventia mentala. Astfel, atunci cand este cautat cu pendulul un obiect, oricare ar fi el, operatorul nu trebuie sa spuna: "Vreau sa gasesc acest obiect", nici "As dori sa gasesc acest obiect", ci mai curand: "Doresc sa devin sensibil in prezenta acestui obiect si sa-mi indrept gandurile exclusiv catre el". Orientarea mentala dirijeaza astfel, subconstientul operatorului catre obiectul cercetarii, excluzand toate celelalte influente. Conventia mentala este partea fundamentala a oricarui act radiestezic, deoarece ea reprezinta un acord pe care operatorul il incheie cu el insusi. Aceasta intelegere trebuie sa permita interpretarea miscarilor instrumentului radiestezic, in raport cu dorinta mentala sau cu intrebarile ce au fost formulate. Instrumentele folosite (bagheta sau pendulul), statice la inceperea oricarei cercetari, se pun in miscare de indata ce operatorul a initiat procesul. Conventia mentala este, deci, acea decizie personala, ce va indruma operatorul sa codifice diferitele miscari ale instrumentului radiestezic, in scopul unei interpretari cat mai juste si cat mai precise. Sursa: armonianaturii.ro

---