Sifilisul

Sifilisul
Kudika
29 Ianuarie 2007

De-a lungul a cinci secole de la aparitia acestei boli in Europa (adusa de marinarii lui Cristofor Columb din Haiti) aceasta a purtat mai multe denumiri: boala napolitana ( denumire data de francezi dupa contaminarea ostasilor de la Napoli, in 1495 ), malum francorum, malo galico, ciuma veneriana sau denumiri inspirate de nationalitatea femeii de la care s-a contactat boala.

Scurt istoric De-a lungul a cinci secole de la aparitia acestei boli in Europa (adusa de marinarii lui Cristofor Columb din Haiti) aceasta a purtat mai multe denumiri: boala napolitana ( denumire data de francezi dupa contaminarea ostasilor de la Napoli, in 1495 ), malum francorum, malo galico, ciuma veneriana sau denumiri inspirate de nationalitatea femeii de la care s-a contactat boala. J. de Bethancourt denumeste boala cu termenul de lues venera (lues in limba latina inseamna plaga). In jurul anului 1530, medicul italian G. Fracastro inlocuieste termenul cu denumirea de sifilis. Considerata la inceput ca fiind rezultat al desfraului, boala a fost neglijata. Din aceste considerente, nu a existat propriu-zis un tratament corect al acestei boli grave. De altfel, mercurul, lemnul de gaiac, preparatele din plante si animale erau principalele medicamente folosite in acea vreme. Ricard, in 1838, deosebeste sifilisul de blenoragie (gonoree), facand si o descriere precisa a bolii. Fournier descrie evolutia, pe perioade, a sifilisului. In 1905, Fr. Schaudin si E. Hoffman stabilesc agentul patogen al sifilisului—Treponema pallidum, iar Wassermann descopera reactia serologica. La scurt timp, in 1910, apare in tratamentul sifilisului arsenicul si bismutul, iar din 1943 penicilina. Definitie si stadializare Este o boala venerica, infecto-contagioasa, cauzata de infectia cu Treponema Pallidum (care face parte din familia spirochetozelor), cu o perioada se incubatie de 21 de zile. Microbul, putin rezistent la conditiile de mediu, este transmis in peste 90% din cazuri, prin contact sexual, si mai rar extragenital.El este distrus de sapun, dezinfectant si temperatura > de 50 de grade Celsius. Este o boala care, netratata, are o evolutie lenta (10-15 ani), dar foarte grava. Cei 15 ani de evolutie pot fi impartiti in trei stadii: Sifilis primar: primele 6 luni de la contactul sexual infectant. Dupa 10-90 zile de la infectare apare si o rana (de obicei unica) in zona contactului sexual (vagin, gura, anus/rect). Rana, numita "sancru", este o suprafata de unde lipseste pielea, de forma rotunda, ovala, ca o moneda mica, nedureroasa si cu baza tare. Dupa aproximativ trei saptamani, leziunea se vindeca singura, fara urma. De obicei, persoana se crede vindecata. Sifilis secundar: dureaza intre luna a 6-a si a 24-a de la momentul infectarii. Acum apar infectari ale pielii palmelor. Testele de sange (RBW sau VDRL) sunt intens pozitive. Sifilis tertiar: este restul perioadei de evolutie pana la 15 ani. Acum microbul se cantoneaza in diferite organe interne (oase, plamani, sistem nervos, aorta, etc.) pe care le distruge. Din acest moment este din ce in ce mai greu de vindecat si se poate ajunge chiar la deces. Transmitere Transmiterea se face prin contact sexual neprotejat, contact sexual anal sau oral, dar si prin sange contaminat. Sifilisul se transmite si de la mama infectata la fat in timpul sarcinii, putand determina malformatii si alte afectiuni congenitale grave ale fatului. Simptome Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei sunt afectate labila, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot si afectate regiunea ano-rectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectii, blocajul cailor limfactice cu umflarea penisului si a scrotului sau a labilor. In cazul sifilisului secundar simptomele pot aparea in 3-6 saptamani si sunt reprezentate de sifilide (mici pete, roz-pal, care nu ies in relief si care determina rozeola sifilitica ). Pot aparea stari semanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap si musculare, articulatii ce dor, nasul curge etc). Sifilisul tertiar presupune deja afectarea unor organe si sisteme cu simptomatologie specifica de organ. Tratament Poate fi tratat complet cu antibiotice prescrise de catre medic. Dupa tratament, pacientul trebuie sa mearga la control pentru a veadea daca s-a vindecat. Cu cat este realizat mai repede cu atat afectarea altor organe este mai mica. Este obligatorie testerea si eventual tratarea tuturor partenerilor sexuali. De obicei antibioticul prescris este penicilina, intr-o schema standard administrata sub supreaveghere medicala. Antibiotice de generatie mai noua care pot fi utilizate sunt cefalosporinele.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri