Solicitat sau nesolicitat, livrat cu intentie sau la intamplare, feedback-ul negativ este o experienta inevitabila. Cu toate acestea, modul in care alegem sa vedem si sa procesam feedback-ul negativ este linia de delimitare intre obtinerea unor beneficii din acesta si nereusita in a folosi informatiile valoroase.
Este evident ca celor mai multi oameni nu le place sa primeasca (prea multe) feedback-uri negative. A avea slabiciunile subliniate de altcineva nu este tocmai o experienta placuta. Cu toate acestea, daca se ofera feedback negativ pentru a ne consolida deficitele si a ne imbunatati, atunci de ce este inca greu de auzit?
Cercetatorii merg pe premisa ca feedback-ul negativ este legat de sentimentul de epuizare emotionala si de amenintarea de identitate cauzata de rusine. Creierul nostru poate vedea feedback-ul negativ ca pe o amenintare care trebuie contracarata.
Studiile arata ca aceasta rusine apare atunci cand actiunile cuiva se abat de la standardele cu care se asociaza identitatea de sine si cand cineva atribuie aceste abateri propriilor defecte inerente percepute (Daniels & Robinson, 2019; Xing, Sun si Jepsen, 2021). Acest lucru poate ameninta stima de sine si credinta in propriile capacitati (Audia & Locke, 2003).
Citeste continuarea pe andreearaicu.ro
foto main pixabay