Eu cand ma fac mare vreau sa ma fac mireasa. Sau bagaboanta.

Foto Kotin/ Shutterstock

E vorba de fapt despre faptul ca unora dintre noi li se forteaza in cap ideea ca rolul suprem in viata este de mireasa. Nu le explica nimeni ca asta e de fapt doar figuratie si ca prestatia de Oscar vine abia dupa. De cand eram adolescente, Catalina visa la rochia ei de mireasa. Noemi, draga, rochia o sa fie scurta de tot in fata ca sa crape soacra-mea si o sa am trena lunga si pantofi cu toc inalt si voaleta pe cap si pene si cercei cu diamante si o sa mi se vada tatuajul de pe spate…varianta scurta este ca ea stia exact cum va arata in ziua nuntii. Astepta doar sa vina ginerele care sa plateasca pentru toate astea.

Socoteala de acasa nu se pupa, stiti bine, cu cea din targ si Catalina mea si-a gasit marea iubire intr-un baiat sub-mediocru din toate punctele de vedere. Nu sclipea de desteptaciune, nu era vreun romantic, vreun amuzant, vreun tandru sau vreun harnic. Asta n-ar fi fost nimic dar spre disperarea Catalinei, nici bani nu avea. Un lucru facea omul asta foarte bine: mintea de rupea si ii spunea exact ce vrea sa auda. Ca o s-o ia de nevasta, ca o sa faca nunta la palat cu trasuri, 7 cai, 5 lebede, 3 torturi, intelegeti ecuatia. Pentru toate astea insa avea nevoie de bani pe care i-ar fi facut dintr-o mare afacere. Ca sa dea drumul la marea afacere, avea nevoie, evident, de bani. Asa a carat Catalina mea toate bijuteriile ei la amanet si ii alimenta slabiciunile lui Paul. Au tocat banii pe toate mizeriile marunte din lume si dupa cateva luni erau lefteri amandoi. Au inceput certurile, reprosurile si injuraturile birjaresti. Cand se incingeau astia doi, zici ca pomeneau din atlasul de anatomie din care insirau organe cu care doreau sa faca lucruri nefiresti persoanelor vii sau moarte dupa caz din familia celuilalt.

Ma asteptam sa se desparta la orice cearta. Cunoasteti scenariul. Dupa fiecare runda de scuipati traditionali si injuraturi birjaresti, Catalina venea plansa la mine hotarata sa se desparta, nu mai vrea si nu-i mai trebuie cate zile o avea si sa il manance niste boli si niste suferinte cumplite, o parte dintre ele eradicate de omenire. Au lungit-o asa cu zeama asta chioara de relatie cativa ani, Catalina momita de promisiunea cu nunta, el momit de Dumnezeu stie ce.

Satula de vaicarelile ei si de faptul ca orice ii spuneam eu sau oricine altcineva, Catalina facea doar ce o taia capul, am pus ceva distanta intre noi. Dupa un an, poate mai bine in care nu am stiut mai nimic despre ei, ma suna sa ma cheme la nunta. Dar nu cu Paul. Intre timp, Catalina a pus mana pe un directoras de la nu stiu ce firma care isi dorea din tot sufletul un copil, conta mai putin cu cine. Ea a ramas gravida mai urgent decat ordonanta si s-au pregatit de nunta cu surle si trambite. A fost cea mai trista nunta la care am jucat in viata mea. Toti cei 50 de oameni pareau stransi cu arcanul iar miri pareau unul mai scarbit ca altul. Mireasa Catalina era deja in al doilea trimestru de sarcina asa ca s-a dus pe apa Sambetei si rochia pe care a visat-o ea de pustoaica. Primele luni de casnicie au fost minunate. Sotul avea grija de ea, parea devotat si in suflet mi-a incoltit un strop de speranta. Poate s-a dezmeticit Catalina, poate chiar se iubesc. In cazul lor, dragostea a durat fix 3 ani, pana a ajuns copilul la gradinita. Pana in momentul asta, domnul directoras a priceput rapid ca pentru mofturile Catalinei e nevoie de bani zdraveni si oricum niciodata nu-s de ajuns. In plus, afacerile nu mergeau chiar extraordinar asa ca a inceput sa o impinga de la spate pe doamna nevasta sa isi caute ceva de lucru.

Ea a bulbucat ochii la el ca la balci si a dat jos atlasul de anatomie din pod. I-a urcat ca-n tinerete cu boli, organe, acte sexuale nefiresti. La munca, la munca, dar sa faca ce? Ea a terminat un liceu teoretic, facultate nu a vrut, la vreun curs de specializare in ceva, orice era sub demnitatea ei si in general, ideea unui loc de munca era la fel de ispititoare pentru ea ca un prezervativ folosit.

A revoltat-o profund cerea lui pentru ca in fisa postului de mireasa nu scria nimic despre parteneriat, egalitate, drepturi si obligatii egale. Scria doar matase, dantela, flori, lumanari.

Povestea nu are o alta morala decat cea evidenta. Desi sunt casatoriti in continuare, casnicia Catalinei cu dom’ director s-a incheiat atunci cand el a trimis-o la munca insa in meschinaria mea, cred ca fiecare a primit ce a cautat: ea s-a vazut mireasa, el are un copil. Contractul dintre ei poate fi considerat de acum nul.

Foto prima pagina Petrenko Andriy/ Shutterstock

Vizionare placuta