Blog kudic: Daca ma saruta?

Sursa: blogul Oanei

Pe vremea mea...

Lucrurile erau foarte simple: un baiat iti cerea prietenia. Chicoteai. Te fastaceai. Trageai stangaci cu mainile de marginile sortuletului de la uniforma (da, eu am avut uniforma si in liceu!).Spuneai “bine” pe cel mai indiferent ton din dotare si clipeai caprioreste din gene. Apoi va plimbati de mana prin parc.

Mai tarziu, dupa ce ti se cerea prietenia si faceati bataturi de la umblat prin parc, te saruta. Rusinica. Fastaceala. Zambete. Daca era un baiat rau (dar foooartte rau) iti punea mana pe-o… san. Tu, obligata sa te fastacesti, spuneai ca nu-ti place. Stateai suparata vreo doua zile dupa care te prefaceai ca ai uitat.

Mai apoi, muuuulllt mai apoi, daca relatia evolua si voi doi erati majori si vaccinati in toate tarile lumii, se lasa cu sex. Pradon! Dragoste. Iesea un balamuc. Tu habar n-aveai ce-i aia. Citisei prin Bravo si pe net, dar iti dadea cu virgula. El se sfatuise cu colegii (dar numai asa, pur informativ, nu se putea sa comunice planurile pe care le avea cu tine sau, mai rau, sa confirme ca actul nu avusese deja loc).

In fine. Actiunea atent planuita reusea sa penetreze realitatea. Putea sa fie bine, putea sa fie rau. Intr-o prima faza nu conta. Era frumos. Ajungeai acasa alt om. Nu erai, dar te credeai. Aveai impresia ca esti un om mare. Te priveai pret de vreo ora in oglinda cautand-ti schimbari pe care stiai ca nu le vei gasi, dar iti placea sa le cauti.

Peste ceva timp binele si/sau raul incepea sa se simta. (In)compatibilitatile isi spuneau in cele din urma cuvantul. De aici, relatia putea sa mearga sau nu. Daca nu mergea, ieseati omeneste la o cafea. Luati (cica) o decizie impreuna. Cel care nu lua decizia ii dadea dreptate celuilalt din orgoliu. Ramaneati (cica) amici. Dupa ceva timp, deveneati pe bune amici. In mare parte pentru ca observai ca in lume sunt atat de multi oameni defecti incat il apreciai pentru aproape-normalitatea lui.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea de pe vremea mea.

Astazi…

Oamenii nu-si mai dau sanse. Nu asteapta sa caute si sa gaseasca (in)compatibilitati. Nu-s ipocrita. Nu zic sa ne mai netezim sortuletul. Sau sa ne plimbam prin parculete. Ba chiar n-am nimic impotriva sexului din prima seara. Dar cred ca ramane totusi de respectat un cod al bunelor maniere. Cred ca oamenii isi datoreaza cafele. Cred ca oamenii isi datoreaza explicatii. Si cred ca toate frustrarile care ne fac astazi viata un calvar isi au sursa tocmai in nerespectarea acestui cod al bunelor maniere din relatii.

---