Diversitatea in cuplu, o necesitate inutila

Am citit de curand pe forumul Kudika, un topic venit de la o femeie disperata. Acesta mi-a atras atentia pentru ca era diferit de toate celelalte si spus din adancul inimii.

Tanara povestea despre faptul ca relatia dintre ea si partenerul de viata s-a racit o data cu trecerea timpului (sunt impreuna de doar trei ani). Iubitul, avand o pasiune imensa pentru sex, pentru fantezii si diversitate, a inceput sa isi doreasca mai mult. Probabil ca se plictisise si isi dorea si alte femei. Problema este faptul ca el ii propunea cu o maxima sinceritate ca ea sa mearga sa intalneasca si alti barbati. Ii oferea unda verde sa intretina relatii sexuale cu alte persoane.



Am ramas socata. Marturisesc, sincer, ca din momentul in care am citit postul mi-am dat seama ca nu mai stiu ce inseamna cu adevarat iubire.

De ce ai cauta acelasi lucru in alta parte?

Daca stam si analizam problema, mergem imediat cu gandul la plictiseala. Exista persoane independente, care urasc sa fie tinute din scurt si isi doresc din adancul sufletului sa se simta libere precum pasarile cerului. Fara angajamente, fara prea multe explicatii, fara certuri in miez de noapte.

Frederic Beigbeder isi numise tratatul de iubire moderna „Dragostea dureaza trei ani”. Ai nevoie de doar trei ani sa iubesti si sa iti cunosti partenerul? Apoi ce? Este imposibil ca intr-o relatie adevarata, in care exista pasiune si intelegere, scanteia sa se stinga dupa doar trei ani.

A disparut iubirea...



Sau ne-am schimbat atat de mult incat sa nu mai suportam pe nimeni langa noi pentru o perioada mult prea lunga de timp? Niciodata nu am inteles de ce ai nevoie de o alta persoana cand ai langa tine tot ce iti doresti. Nu este vorba despre neintelegere pentru ca astfel ai pune punct si ai lua-o de la capat. Ar trebui sa luam in calcul si cercul de prieteni in care il frecventam, mediul in care am crescut. Toate acestea contribuie la formarea noastra intelectuala, la modul in care ajungem sa privim viata de cuplu.

---