Setari Cookie-uri

Iubire (i)morala

O cititoare s-a hotarat sa ni se destainuie. Ne-a intrigat, ne-a emotionat, ne-a pus in dificultate, pentru ca ne-a obligat, prin forta cuvintelor sale, sa ne intrebam ce loc trebuie sa ocupe iubirea in viata noastra.

O cititoare s-a hotarat sa ni se destainuie. Ne-a intrigat, ne-a emotionat, ne-a pus in dificultate, pentru ca ne-a obligat, prin forta cuvintelor sale, sa ne intrebam ce loc trebuie sa ocupe iubirea in viata noastra. "Ce faci atunci cand doresti un barbat cu toata fiinta ta, dar statutul tau prezent nu iti permite sa il ai? Ce faci atunci cand fiecare fibra a trupului tau iti spune ca il vrei, dar cerebralitatea nu te lasa? Ce faci atunci cand, desi au trecut ani buni de cand nu l-ai vazut, atunci cand esti singura cu gandurile tale, ele te duc mereu, inexplicabil, la el? Ce faci atunci cand tu il vrei, dar lumea intreaga iti spune, sub o forma sau alta, ca nu poti sa il ai pentru asta te-ar face o persoana imorala?Ce faci atunci cand vrei sa ii vorbesti, dar ti-e teama ca, dupa atata timp, te expui la riscul de a fi respinsa, sau, si mai rau, dorita, pentru ca mintea iti va spune ca trebuie sa il respingi si, inevitabil, asta vei face? Ce faci atunci cand vrei cu disperare sa-l uiti, dar nu poti sau, poate, nu vrei? Ce faci atunci cand realizezi ca, fara el, viata ta nu va fi niciodata completa, iar, cu el, vei fi nevoita sa ii privesti pe cei din jur in ochi, stiind ca ii tradezi? Ce faci atunci cand timpul, desi se spune ca le vindeca pe toate, nu poate umple golul din sufletul tau?" In dragoste si in razboi totul e permis... spun unii... ce faci, insa atunci cand glasul celorlalti este mai puternic? Unde tragem linia intre ceea ce este permis si ce nu, atunci cand inima bate deja in viteza a-5-a? Sustin ideea conform careia limitele ni le impunem singuri, insa consider totodata ca iubirea nu are inceput si nici sfarsit; ca ramane de domeniul fantasticului credinta ca educatia si principiile alaturi de alte valori te pot impiedica sa faci un pas pe care inima ta l-a facut deja. Nimeni nu face rau voit, la fel cum oricine gaseste si placere proprie in a face un bine - fie ea si numai multumire sufleteasca. Fiecare gaseste justificari in faptele sale... tocmai de aceea ne este atat de greu sa ne recunoastem greselile. De ce ar fi sentimentele noastre mai prejos de un cod al principiilor nescrise? Incepand cu lista cuplurilor controversate si continuand cu portretul unui barbat ideal construit din valori si nu din suflet, ajungem la concluzia (sau cel putin asa cred eu) ca suntem sclavii unui sistem absurd, unor legi care pun pe primul loc binele unui grup si abia undeva la coada, fericirea individului. Iubesc! Si voi face totul pentru a-mi implini visurile - chiar daca a fi fericita presupune sa trec peste sfaturile celor din jur si sa traiesc sub presiunea unei societati ce ma condamna. Daca egoismul este pretul pe care trebuie sa il platesc in schimbul fericirii, eu, una imi asum raspunderea... Oana Trifu Si totusi... ceilalti Merita sa sacrifici imaginea pe care ti-ai creat-o despre lume de dragul unei iluzii numite iubire? Poti sa inchizi ochii, sa iti astupi urechile, sa te ascunzi in spatele unui perete subtire de sticla, gandindu-te ca esti protejata doar pentru ca el este acolo, langa tine? Poti sa ignori vocea care iti spune ca nu este "bine"? In fond, Binele este o notiune pe care ne-o construim din experienta, din experienta contactului cu ceilalti. Poti sa renunti la propriul set de valori? Iti poti schimba prioritatile doar pentru a ridica Iubirea la rangul de valoare suprema? Raspunsul meu: nu stiu. Nu stiu, pentru ca am preferat sa nu imi sacrific imaginile fragile ale propriei realitati, ci am ales sa renunt la iubire. I-am spus ca il urasc, l-am izgonit, dar am fost lasa. Am crezut ca il pot avea oricand. Si cand am realizat ca sunt dependenta de el, m-am intors innebunita de durere si de iubire la el. Nu i-am spus niciodata ca il iubesc. Iubirea, sentiment pueril, efemer I-am marturisit, in schimb, ca am nevoie de el si m-a respins. Era prea tarziu. A trecut un an si jumatate de atunci si inca il caut in orice barbat fata de care ma deschid. Si nu il gasesc, dar ma straduiesc sa ma regasesc. Momentan nu ma regasesc decat intr-o replica a lui Charlotte din "Sex and the City": "I think he took away my ability to love." L-am pierdut, am pierdut iubirea fata de lungul sir de altii nedemni de statutul pe care lui i l-am oferit cu usurinta, dar am inceput din nou sa lupt pentru mine. Ma deschisem atat de puternic fata de el incat disparusem, respiram prin el, traiam prin el, il doream numai pe el. Uitasem de mine. Sper sa nu ma regasesc vreodata, dar sper sa nu capitulez niciodata din dificilul periplu al cunoasterii de sine. Andra Micu
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
27 Martie 2006
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.