Setari Cookie-uri

Am o aventura cu seful meu

Numai cand ma gandesc cum sa incep... ma apuca oftatul. Un fior imi strabate corpul atunci cand imi amintesc de el, de atingerile lui interzise, de o iubire "pe ascuns"

Numai cand ma gandesc cum sa incep... ma apuca oftatul. Un fior imi strabate corpul atunci cand imi amintesc de el, de atingerile lui interzise, de o iubire "pe ascuns" Totul a inceput acum 2 ani cand m-am angajat la firma lui. Sentimentele mele pentru el au luat viata insa mai tarziu - acum 3 luni. Nu pot spune ca am cautat sa il cuceresc, ori imi doream sa ma indragostesc, sau nici macar nu as zice ca visam in secret la o iubire ascunsa. Cred ca ati inteles ca este vorba de seful meu, care are 45 ani si e si casatorit iar eu... am doar 21. Multi poate ma vor judeca si nu vor intelege cu adevarat situatia. Simt pentru el ce nu am mai simtit pentru nimeni. Insa nu stiu cat este dorinta si cat este faptul ca stiu ca este ceva interzis. Am inceput acest joc si simt ca nu ma mai pot opri, nu ma mai pot retrage din joc si nici macar ca imi doresc acest lucru... sunt asa confuza si totusi atat de ametita de el.... in sensul bun (daca poate exista unul). Pana acum ma multumeam doar sa visez la el si atat. Pana cand... Intr-o sambata m-a invitat in oras si am acceptat. Seara s-a terminat cu un sarut delicios. Apoi ne-am tinut in brate. A fost poate ce a mai fericita, dar si cea mai trista zi din viata mea... Pe de-o parte il doresc enorm de mult. Pe de alta parte ma mustra constiinta si sunt asa dezamagita de mine. Eu mereu criticam femeile care acceptau un barbat insurat. Ma privesc astazi si realizez ce fac si nu sunt "mandra de mine"... As putea sa ma justific ca il iubesc, dar nici macar nu stiu daca este adevarat... stiu doar ca simt o imensa dorinta de a fi cu el si pot citit aceasta dorinta si in ochii lui. Am citit intr-o carte ca daca visezi si iti doresti mult un lucru se va intampla. Se pare ca e adevarat. Am mai citit insa si proverbul care spune ca trebuie sa ai grija ce iti doresti fiindca se poate transforma in realitate. Nu mai stiu ce vreau acum. Il vreau, dar imi este teama, nu il mai vreau, regret... si totusi... nimeni nu m-a mai facut sa simt asemenea fiori, asa dorinta, atat de multa durere... spun durere fiindca voi ajunge sa ma indragostesc de el (in cazul in care nu il iubesc deja)... e imposibil si dureros... Ce sa fac? Sa accept o aventura? Sa las dorinta sa ma chinuie? Ori gandul ca am ratat ceva frumos? Ca nu am avut curajul sa incerc? Imi vine sa imi dau demisia. Sa fug. Sa nu-l mai vad niciodata. Apoi ma razgandesc. Cum sa ma lipsesc de privirea lui care emana asa multa dorinta, de atingerea lui care ma infioara si ma face sa tremur? Am nevoie de ajutor chiar nu stiu ce sa fac. Stiu doar ca ma doreste la fel de mult...dar nu stiu ce se va intampla daca o sa ma culc cu el... N-am facut acest lucru pana acum... ma infioara gandul ca nu stiu ce va fi, cum se va purta dupa aceea, daca va mai fi ceva intre noi... Atat de multe ganduri, atat de multe sentimente ametitoare, atata dorinta... Imi spun ca ar trebui sa traiesc in prezent...ce va fi va fi... atat fericita dar totusi asa trista..... Ana
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
26 Martie 2007
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.