O bere Catharsis la masa fetelor, va rog!

Se-ntampla deseori ca o prietenie sa se strice fara preaviz. Intre barbati, lucrurile se transeaza maniheist, dintr-o bucata, dintr-o lovitura. Cu barbatii, exista mai mereu doar doua posibilitati: discutie lamuritoare (+/- pumni) urmata de beri aproape cathartice sau discutie lamuritoare (+/- pumni), urmata de retragerea definitiva a ambasadelor. Ei bine, in cazul doamnelor asistam, de regula, la razboaie de guerrilla. Declaratia de razboi se face tardiv, dupa o perioada tensioanta, in care "capacitatile militare" ale adversarei sunt evaluate indelung. Apar intrebarile inerente: merita sa declansez conflictul? Ce am de pierdut? Ce aliati pot avea in batalie? Cum sunt resursele mele, comparativ cu ale ei? Odata stabilite coordonatele luptei, declaratia de razboi se face prin intermediari: prieteni comuni, prinsi la mijloc si motivati de prietenia sincera purtata ambelor parti. Prietenii vor duce negocierile pe cale amiabila. Evident, acestea vor esua. Diplomatia, contrar aparentelor, nu este punctul forte al femeilor. Suntem viclene, prefacute, mironosite, insa in caz de forta majora, ne dezbracam de politeturi si scoatem caninii la vedere. Intre timp, razboiul de guerrilla se intensifica. Fiecare parte va incerca sa-si stranga aliatii de partea sa si, pe principiul "divide et impera", va incerca sa-i sparga flancul celeilalte. De multe ori se reuseste. Se sparg prieteniile definitiv si nimeni nu mai poate repara ce s-a stricat. De prea putine ori, razboiul de guerrilla se transforma intr-un conflict "pe fata", in care apele sa se separe, ca apoi, sa se linisteasca. Si, va intreb: dupa toate astea, cine credeti ca are cel mai mult de pierdut? Raspuns: Negociatorul de pace. Ma doare sa-mi vad prietenii certati. Sa vad oameni pe care i-au unit ani, despartiti de cateva clipe. Furie, ura, gelozie si usi trantite, bizar, fara prea mult zgomot. Lucrurile care ne despart sunt infinit mai mici decat cele care ne apropie. Impresii de moment, iluzii prefabricate, cuvinte intelese pe dos si exprimari nefericite, toate se aduna intr-un contor invizibil, pana-ntr-o zi, cand prietenia indelung cladita face scurtcircuit. Nimic nu mai e la fel apoi. Te simti mereu atacat, paranoia invadeaza si cel mai ferit coltisor al ratiunii vigilente si totul se duce pe apa discordiei. In fine, vin cu o intrebare, poate, aberanta pentru prietenele, cititoarele, femeile mele: Ce-ar fi sa fim "barbati" mai des? Ne-am usura intreaga existenta mult mai mult. Un articol de Katerina Puteti citi mai multe articole semnate de Katerina pe blogul sau Armonia

---