Pledoarie pentru existenta

Incep cu niste randuri care pot fi citite cu tristete sau bucurie, in functie de starea de spirit. Cu predilectie sentimentul prezent in momentul citirii va fi tristetea. Scriu acestea asumandu-mi riscurile unui eventual esec in dizolvarea misterului din viitorul celor ce-si vor arunca ochii pe impresiile mele. Cand s-a dezvoltat termenul de scriitor, poet, povestitor cred eu ca au inceput de la sentimentul ce a stat la baza formarii Universului: cel al dragostei. Si zic eu de orice idee despre iubire care-mi pare noua si plasmuita de marginalitatea mintii mele, ca cineva candva s-a mai gandit la ea si i s-a parut geniala. In mod sigur voi spune aceleasi povesti cu alte cuvinte si cu insertii ale propriilor trairi. Recunosc ca am inceput insiruirea asta de pareri din pur egoism si din dorinta de a scapa de angoasele ce le pastrez in suflet din cauza frumoasei si totusi intangibilei iubiri ce o gasesc in exprimarea vietii de zi cu zi. Sunt impinsa de pacatul stramosesc si de cele ce mi le-am adunat pe propia piele, sa judec, sa cad in transcendenta unor trairi care nu imi apartin in totalitate ci doar pe jumatate. Paula Busuioc

---