Femeile calatoare

Femeile vor stabilitate. Femeile vor certitudini, femeile vor sa stie sigur ce se va intampla, cum se va intampla, cand si unde se va intampla acel lucru. Asa sa fie oare? Sau poate ca e doar un mit perpetuat artificial, demolat tocmai de acele femei care nu-si doresc aceste lucruri.

Eu le numesc “femeile calatoare”. O buna prietena a mea, trecuta deja de cateva (desi nu multe) praguri de varsta tipic feminine, imi povestea deunazi despre viata ei. Mai exact, despre cum se vede ea pe sine, uitandu-se in urma. A trecut prin vietile multor oameni. A trecut prin multe case, multe joburi, a avut multi iubiti, a facut zeci de calatorii, in fine, a facut cam tot ce-a vrut. Mereu a fost cea care pleca. Am intrebat-o daca simte ca a pierdut ceva, daca simte ca si-a irosit niste ani. Mi-a spus ca nu. A fost crescuta intr-o familie traditionala, intr-un camin cu doi parinti care s-au iubit pana cand unul din ei a plecat intr-o alta lume. A crescut intr-un loc in care s-a cladit mult, spiritual vorbind. Am intrebat-o daca nu regreta ca n-a construit nimic. Ce intelegi prin “nimic”?, mi-a spus. Nu stiu, i-am raspuns, o familie, un copil... Mi-a zis apoi ca gresesc. Ea s-a construit pe Ea. In toti acesti ani, in care si-a trait tineretea cu voluptate, si-a ales o munca extrem de libera, desi n-a fost niciodata legata de-o cariera anume, prietena mea a preferat sa-si vada de ea.

Sa fim oare toate programate sa ne casatorim si sa facem copii? Putem oare, “ocoli” destinul suprem al femeii? Sau trebuie musai sa ni-l asumam a priori, fara sa constientizam, poate, ca nu toate suntem croite dupa acelasi tipar?

O cunostinta a mea refuza sa creada ca exista astfel de femei. In mintea ei, acestea sunt produsul unor familii destabilizate sau al unor traume traite demult si imposibil de depasit. Nu poate accepta ca exista femei pe care un copil sau un sot pur si simplu nu le completeaza. Dupa ea, nu ai cum sa fii implinita altfel decat printr-o familie a ta.

Mi-e greu s-o contrazic, asa cum mi-e la fel de greu sa-mi dezaprob “prietena calatoare”. Femeile calatoare exista si, din pacate, deseori ele sunt excluse nedrept din cercuri de prieteni, pentru ca nu cadreaza cu tiparul de femeie invatat. Uneori, ele se autoexclud pentru ca nu gasesc puncte comune cu femeile “normale”, “obisnuite”.

---