Pledoarie pentru casatorie

Traim intr-o lume unde instabilitatea relationala dintre femeie si barbat s-a accentuat foarte mult, ajungand la cote alarmante! Se poate vorbi chiar de o dezordinare sociala fara precedent in toata societatea umana.

Sfera de influenta umana are doi poli: principiul masculin si principiul feminin, care stau obisnuit intr-o stare de tensiune.

Casatoria nu se mai intelege a fi in primul rand functiune de dragoste. Pe aceasta cale ea poate doar sa aduca o impacare, o implinire, depasind pluralul si contradictia. Ceea ce se cheama fericire este tocmai aceasta fecunditate a pacii interioare ca rezultat al armoniei si unitatii celor doua principii.

Casatoria reuseste numai atunci cand ea devine un fapt spiritual, care face din mutiplicitatea si varietatea vietii o sinteza, existenta noua implinita, a tuturor nazuintelor de unificare a sexelor.

Casatoria poate fi o garantie economica sau erotica, dar acestea capata semnificatii abia prin caracterul ei spiritual si sacru, care in acest fel poate atinge gradul de universalitate al sferei de existenta umana.

Casatoria nu este o chestiune comerciala si nici macar o problema de intovarasire. In primul rand este imorala, iar in al doilea periferica, iar impreuna sunt vulgare.

Pentru cei mai multi dintre barbati femeia este un obiect de uz casnic sau un instrument de furnizat placeri, iar pentru cele mai multe dintre femei casatoria este o institutie prin care se castiga o certitudine economica si sexuala. De aceea, dragostea lor ca si casatoria au aceeasi calitate pe care o are viata lor, ce se misca intre senzatie si apetit.

Femeia devenita sotie este in primul rand om, omul cel mai apropiat si cel mai bun, omul prin care si alaturi de care barbatul implineste un destin. Legatura sexuala exista, dar nu este definitorie in mod esential, pentru ca ea cade si dincolo de sfera de existenta umana; ea este reala si necesara prin caracterul ei natural, dar aceasta legatura capata o semnificatie noua, puternica, doar prin dragoste.

Sa privim lucrurile in adancime si nu in aparentele lor inselatoare. Oamenii cand se casatoresc o fac mai des impinsi de instincte, mai rar din dragoste care poate fi si ea derutata; ei isi iau in acest fel amante in loc de sotii! De aceea. Aici. nu mai poate fi vorba de dragoste, nici de familie, nici de casa in sens moral de camin si cu atat mai putin de implinirea unui destin uman superior. In casatorie stau fata in fata doua existente, doua finite: femeia si barbatul, care in fond sunt doua principii in stare de tensiune cu nazuinta spre unitate, care vine numai prin dragoste din umanitatea lor comuna. Casatoria este una din caile date noua,oamenilor, prin care se biruie singuratatea si moartea.

---