Parerea lui: Nota jurnal

Probabil ca a devenit o obsesie, dar undeva sunt sigur ca si ea face anumite lucruri intentionat,cum ar fi fost bip-ul de la 6:27,unde respectivul “ 27” are o intreaga poveste.

Una din marile dureri ar fi trebuit s-o traiesc astazi, dar n-am trait decat o parte. Culmea e ca persoana respectiva nu are nicio vina pentru ca nu reusim niciodata sa fim unici de-a dreptul. Vorbim desigur de Iuliana sau Iulia, care in momentul in care s-a urcat in maxitaxi m-a facut sa ma cutremur. Parfumul ei atat de puternic imi era atat de familiar. Nici nu ma mira. Si povestea merge mai departe. Am mers cu Iulia pana la metrou, la N.Grigorescu. Acolo a vrut sa probeze o sapca, initial am crezut sincer ca se referea la o sapca sport. Dar si sapca pe care a probat-o imi era enorm de familiara cu exceptia ca nu era bej, familiala ca si parfumul. Si ma intreba de vreo 4-5ori cum ii sta un lucru la fel de familial, in special tonul.

Dar nu aici e buba. Probabil ca daca o face din pura constienta, Bebytza realizeaza incet si sigur ca lucrurile intre noi erau foarte apropiate si ca poate acum incepe sa inteleaga o parte din lucrurile spuse de mine pe parcursul relatiei. Sau poate fi doar o simpla joaca, care pe mine ma doare enorm. Inca raman surprins ca astazi la toate aceste amintiri nu mi-au lacrimat ochii. Probabil ca lucrurile s-au schimbat putin daca in ultimul timp nu prea ne-am vazut si perceptiile noastre unul despre celalalt s-au cam schimbat. Totusi o curiozitate aparte ramane faptul ca nu ma mai pot apropia de nimeni in felul afectiv in care o faceam cu ea. E ceva aproape imposibil, chiar daca lucrurile in ultimele relatii au accente enorme pe sexualitate, dar o sexualitate extrem de simplisima. Nu exista acea legatura aparte specifica indragostitilor, lucru pe care l-am observat ulterior la o pereche foarte amorezata in autobuzul 336.

Imi amintesc unele lucruri care dor foarte mult, de exemplu Bebytza a facut doua gesturi care au tradat-o: unul a fost destainuirea cand ne-am revazut de la despartire si am recunoscut amandoi cat de greu am supravietuit in primele doua saptamani de la despartire. Celalalt lucru se refera la o noapte care cred ca e mentionata in jurnal in care eu si cu ea ne-am jucat pe telefoanele mobile pana dimineata, asa cum faceam cand eram impreuna pana cand unul adormea si pierdea, numai ca de data asta nu stiu cine a pierdut...

Si totusi ceva imi spune, poate e ingerul meu pazitor, ca noi doi vom fi intr-o zi impreuna. Am uitat sa precizez un lucru ... de cand m-am despartit de ea lucrurile pentru mine merg foarte prost si sunt mai intotdeauna foarte nervos si prost dispus. Inainte puteam zambi si treceam mult mai usor peste anumite probleme doar daca ma gandeam la ea si la felul ei de-a fi.

Marcel State

---