Setari Cookie-uri

Am incercat sa cumpar fericirea!

Inspirata fiind de articolul pe care l-ati publicat ieri, am hotarat sa va ofer un exemplu real, din viata mea. Nu afirm ca oricine va proceda ca mine, va sfarsi prin a regreta deciziile luate untr-un moment neinspirat, sub influenta puternica a celorlalti. Dar poate ca daca as fi avut norocul sa intalnesc o persoana inteleapta, care sa-mi explice mai multe despre aceasta viata decat ceea ce mi se dezvaluise pana la acel moment, poate ca atunci... Nu imi voi expune aici in mod deosebit regretele, ci voi insista asupra experientei mele, incercand sa trag niste concluzii (sper) valoroase.

Inspirata fiind de articolul pe care l-ati publicat ieri, am hotarat sa va ofer un exemplu real, din viata mea. Nu afirm ca oricine va proceda ca mine, va sfarsi prin a regreta deciziile luate untr-un moment neinspirat, sub influenta puternica a celorlalti. Dar poate ca daca as fi avut norocul sa intalnesc o persoana inteleapta, care sa-mi explice mai multe despre aceasta viata decat ceea ce mi se dezvaluise pana la acel moment, poate ca atunci... Nu imi voi expune aici in mod deosebit regretele, ci voi insista asupra experientei mele, incercand sa trag niste concluzii (sper) valoroase.

In acest moment al vietii mele m-as incadra foarte bine in categoria “Saraca fata bogata”. Si as renunta la acest statut pentru unul care chiar sa excluda bogatia, sa zicem “Saraca fata fericita”. Pare o contradictie in termeni, dar asa cum intelegeti ce presupune prima categorie, nadajduiesc ca intelegeti ce presupune si cea de-a doua. Pentru ca daca prima presupune o bogatie materiala, cea de-a doua, in imaginatia mea hranita din suferinta, presupune bogatie spirituala.

Am 25 de ani, dar mi se pare ca am trait in acesti ani mai mult decat o persoana de 100 de ani. Provin dintr-o familie cu venituri modeste, dar nu chiar saraca. Tatal meu nu a fost prezent, iar cand era, preferam sa plece. Ma deranja foarte tare cand il jignea pe fratele meu mai mic, repetandu-i cu fiecare ocazie cat este de prost, motiv pentru care ajungeam la conflicte. Si desi nu era agresiv fizic, vorbele uneori sunt mai dureroase decat o palma. Pentru ca as fi preferat in unele situatii sa primesc o palma si sa scap, decat sa fiu urmarita de jigniri din partea celui care, in fond, imi era tata. Mama mea era mult prea slaba ca sa intervina, si desi nu o invinovatesc, nici nu pot sa afirm ca ii port o stima deosebita.

Sub influenta acestui climat, mi-am promis ca voi scapa cat mai repede de controlul parintilor si imi voi gasi un barbat instarit, cu pozitie sociala, care sa imi satisfaca toate poftele si sa-mi permita sa ma revansez pentru tot ceea ce indurasem. Decizie neinspirata, evident, luata sub impulsul furiei. Acum imi dau seama ca decizia corecta ar fi fost sa lupt pentru a ma realiza, pentru a reusi prin forte proprii. Dar cum niciodata nu fusesem incurajata sa realizez ceva pe cont propriu, increderea in propria persoana imi fusese subminata serios, mi-am intarit obiectivul de a cuceri un barbat cu bani. Ma visam conducand o masina de senzatie prin fata blocului in care locuiau parintii mei, oferindu-ma sa ii ajut cu bani, asa, din prea multul meu, as fi putut sa rup o bucatica si pentru ei, numai pentru a le arata cat de bine am ajuns.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
19 Februarie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.