Din gelozie am devenit un monstru

Nu m-as fi crezut capabila de asa ceva... Sunt impulsiva, recunosc. Mi s-a intamplat de multe ori in viata sa actionez necugetat. Aveam o dorinta disperata de afirmare si mi se parea ca daca nu actionez aici, acum, imediat, cineva mi-o va lua inainte. Eram si teribilista si tanjeam dupa atentie. Dar nu mi-am imaginat ca voi ajunge la gesturi extreme.

Pana cand l-am cunoscut pe el. Nu sunt superba, nu sunt nici urata. Dar atentia lui m-a surprins si m-a flatat. In scoala am fost genul de nonconformista, acea eleva cu potential, dar care nu si-l folosea. Cum imi repetau obsesiv profesorii: branza buna in burduf de caine. Dadeam lectii de educatie sexuala colegelor mele neinitiate, insa mi-am pierdut elanul dupa ce am facut o intrerupere de sarcina. O experienta traumatizanta. Se pare ca nici eu nu eram chiar atat de bine pregatita pe cat credeam.

Nu caut compatimire. Acum pot sa spun ca nu mai am atat de multa nevoie de confirmari. Poate ca vreau sa ma testez supunandu-ma judecatii voastre. Sunt multumita insa ca am invatat! Sincer, am ajuns sa ma cunosc suficient de bine incat pot sa afirm ca nu as fi urmat pe atunci sfaturile nimanui. Eu le stiam pe toate, dar nu stiam nimic. Experimentam. Nu incercam marea cu degetul, ma aruncam direct in ea, oricat de involburata ar fi fost.

Tocmai asta a indragit si el la mine: pasiunea cu care gustam din fructul oprit, indarjirea cu care cautam mereu situatii provocatoare. O provocare am fost si eu pentru el. Provocarea de a imblanzi calul salbatic. Numai ca ce nu a intuit el a fost tocmai adevarata mea fata: nu eram persoana increzatoare in fortele proprii, care isi croia cu indrazneala propriul drum. Eram autodistructiva si printr-o incredibila forta de propagare distrugeam tot ce se apropia de mine.

Pentru ca de fapt nu aveam incredere in mine. Imi amintesc si acum expresia de pe chipul lui frumos din momentul in care mi-a spus ca a inteles. Nu stiu daca proiectase si el in mine un ideal, dar eu cu siguranta imi cladisem foarte bine masca. Dar cum intr-o relatie nu poti sa joci mereu cartea ipocriziei, nici eu nu am mai reusit sa par femeia hotarata si puternica pe care el crezuse ca a intalnit-o.

Am inteles si eu, a inteles si el, ca agresivitatea cu care anumite persoane se exprima, care poate fi confundata uneori cu hotararea, ascunde de fapt o slabiciune. Am constatat ca persoanele puternice sunt calme, nu jignesc, sunt tolerante. Pentru ca au forta interioara de a depasi problemele, de a-si recunoaste greselile, fara a cauta un alt vinovat sau un nevinovat pe care sa isi descarce frustrarile. Am cunoscut o astfel de persoana. Si ca un om mic ce eram, am fost geloasa pe ea. Am urat-o, am invidiat-o, am vrut din tot sufletul sa fiu ca ea.

---