Iubirea... este poate singurul lucru de care avem nevoie mai mult decat de aer. Nu ne plictisim niciodata sa o asteptam sau sa o aflam. Nici la 14, nici la 30 si nici la 50 de ani.
O perioada mai indelungata de singuratate atrage dupa sine o usoara deformare a realitatii si perceptiei sentimentale. Avem nevoie de vorbe bune, de afectiune, de tandrete, de intelegere si stabilitate. Atunci cand in peisajul nostru sentimental apare o persoana care ne ofera toate acestea, devenim aproape siguri ca ne-am indragostit. Oare? Oare aceasta este cu adevarat iubirea? Iata 4 motive gresite pentru care ne indragostim si “credem” sau “suntem aproape convinsi” ca iubim. Daca recunosti iubirea ta in vreunul dintre acestea, este cazul sa-ti pui un semn de intrebare si sa iei din timp masuri.
Mana in mana, singuratatea si disperarea – Da, nevoia de a scapa de singuratate ne duce uneori la disperare si la o mai mare disponibilitate de a lua iubirea drept ceea ce nu este. Recunoastem sau nu, intr-un moment sau altul, toti am trecut prin asa ceva. Sunt persoane care traiesc alaturi de o persoana din complezenta sau pentru ca singuratatea in doi este mai usor de suportat decat de unul singur. In doi, lucrurile nu mai apasa, ci devin suportabile. In doi, noptile nu mai par atat de lungi si goale. Este placut intr-adevar sa stii ca te intorci acasa si cineva iti asteapta intoarcerea. Este reconfortant sa stii ca acelasi cineva iti ia de pe umeri o parte dintre probleme. La inceput, da,sunt toate bune si frumoase. “Decat nimic, mai bine asa cum este”. Cu timpul insa, este posibil ca aceasta pseudoiubire sa degenereze intr-o relatie platonica sau intr-una nociva.