Cu sexul la cafea

Am citit in urma cu ceva timp intr-o revista cum ii pot da o lectie partenerului in pat. Eram sfatuita sa ma prefac in tabla pe care sa desenez cu un marker zonele mele erogene, eventual cu note de subsol in legatura cu modul in care vreau sa fiu atinsa. Patetic! Chiar trebuie sa ne chinuim sa reinventam sexul cand avem la indemana o arma mai eficienta: comunicarea in pat? Cred ca ar fi fost mai interesant daca li se sugera cititoarelor sa isi tatueze o harta pe corp, in caz intentioneaza sa opteze pentru un alt partener. Sau poate ar trebui ca fiecare femeie sa poarte in poseta un ghid de utilizare, astfel incat barbatii sa stie pe ce butoane sa apese sau sa invete sa faca niste combinatii de taste. Un ctrl-alt-del ar fi necesar uneori. Sau poate ca nu ar mai trebui sa ne purtam cu manusi si sa ocolim comunicarea reala. Ce este rau in a discuta deschis cu partenerul despre sex? Nu se pierde din farmecul actului, daca se pun la punct cateva detalii inainte de punerea in scena. Partenerul tau nu devine mai putin barbat daca ii explici cum stau lucrurile cu anatomia feminina. La urma urmei, fiecare femeie este diferita, fiecare femeie reactioneaza intr-un anumit mod la stimuli. Si fiecare barbat este diferit. O buna comunicare in pat incepe cu o buna comunicare cu tine insati. Daca stii ce iti place, de ce sa pastrezi secretul? Daca esti mai sfioasa din fire sau ai un partener mai orgolios ii poti comunica ce iti place prin mici vocalize. Daca iti place ce se intampla acolo jos, de ce sa nu il recompensezi pentru buna purtare? Daca este stangaci si nu realizeaza ca micutul clitoris trebui tratat cu delicatete, de ce sa il ovationezi? Daca insista atat de mult asupra sanilor incat ai devenit deja insensibila la stimularea in zona respectiva de ce nu i-ai face un semn discret ca e timpul sa mai alunece un picut? Mai exista si comunicarea verbala... O fantezie, o dorinta ascunsa, o nemultumire nu pot fi comunicate telepatic, din pacate. Discutati deschis despre ceea ce iti place sau despre ceea ce ti-ar placea sa faci. In plus, asculta-l si pe el si ia-ti notite pentru a sti cum sa ii pregatesti o noapte speciala. Cum am invatat eu ca e cazul sa mai si comunic cu partenerul? Un pic de istorie: eu am fixatii saptamanale sau lunare: o melodie tema, o bluza favorita pe care o port zile la rand (de obiceiul asta chiar ma straduies sa scap), un accesoriu pe care ma incapatanez sa il port desi nu se potriveste la tinuta, o fraza cheie (saptamanile acestea am o problema cu fraza "un pic de istorie") si lista poate continua. Intr-o perioda aveam o fixatie pentru oasele bazinului. In preludiu etapa cea mai consistenta era joaca in zona respectiva pana intr-o zi cand partenerul meu a spus stop si a vrut sa ma redirectioneze catre parti mai nordice. Cand mi-a aruncat-o ca ii place sa fie sarutat in buric am ramas perplex. Mai bine ma lovea cu o caramida in cap decat cu o replica de acest gen. Timp de cateva secunde s-au derulat in capul meu vorbe dulci la adresa lui, apoi am inceput sa imi fac procese de constiinta: cum sa nu stiu eu ce ii place lui? De ce sa ma indrume el? A urmat si o mica implozie: adica eu ma chinui ca o fraiera si el imi da indicatii? In cele din urma, am raspuns cu inocenta-mi caracteristica si cu fermitatea necaracteristica: nu vreau! Mai puerila si mai incapatanata nici ca puteam fi. Dupa aceea am meditat si am realizat ca la urma urmei e corpul lui si el stie mai bine, asa ca mai bine l-as asculta decat sa ma incapatanez aiurea. Imi place sa cred ca nu sunt singura care a avut restanta la comunicarea sexuala si din confesiunile pe care le-am auzit (ador sa ma documentez pentru articolele despre sex si imi place la nebunie sa imi chestionez apropiatii pe subiecte tabu) sunt chiar un caz comun (desi nu imi place sa o recunosc). Printre randurile usor rautacioase si pline de cuvinte sau confesiuni ce nu isi aveau rostul, se iveste o concluzie sau un imperativ: arunca marker-ul si fa-ti curaj sa vorbesti deschis cu partenerul! Un articol de Andra Micu

---