Ah... viata! De ce m-ai facut asa de curioasa? Astazi incercam sa gasesc un subiect pentru acest articol. Nu reuseam sa ma concentrez pentru ca imi statea capul numai la ea. Am sa impac si capra si varza: am sa scriu un articol despre foste; oricum la altceva nu ma pot gandi. Reusisem sa ma obisnuiesc cu ideea unei alte foste prietene a iubitului meu. Credeam ca ea este "cea mai recenta" si ajunsesem chiar sa o plac. Din cand in cand ii mai reprosam iubitului meu: e normal ca X nu te mai suporta pentru ca esti zapacit! Apoi a venit vestea proasta. Prietena mea cea mai buna a aflat de la o alta amica, iar aceasta din urma stie de la un prieten care o cunoaste pe cea mai recenta fosta a iubitului meu. Daca ar fi urata si proasta as fi tare fericita, dar, din pacate este perfectiunea intruchipata, iar eu am avut cosmare toata noaptea din acest motiv. Cred ca nu este bine sa stii prea multe despre trecutul prietenului tau. Desigur, este util sa stii daca a fost insurat, daca a facut inchisoare pentru crima cu premeditare samd. Dar nu este necesar sa aflii ca femeia care i-a incalzit patul inaintea ta este "d-soara Perfectiune". Din cand in cand mai arunc un ochi la poza ei, scriu cateva cuvinte urate in acest articol, apoi le sterg si incerc sa fiu obiectiva: d-soara Perfectiune nu are nicio vina. Cred ca aceasta curiozitate legata de foste, de ex-viata amoroasa a iubitului, de cat o iubea si de ce s-au despartit samd sunt doar manifestari (dureroase) ale nesigurantei mele. Intotdeauna am incercat sa par plina de incredere in propriile puteri cand, in realitate, preferam sa contez pe altii. Cred ca nu conteaza ce a fost in trecut, dar este foarte important modul in care te lasi afectata de aceste evenimente. Daca esti slaba (asa, ca mine) este foarte probabil ca fosta sa iti afecteze viata intr-un mod ingrozitor fara ca macar sa stie sau sa vrea. Te trezesti bantuita de o fantoma, ferindu-te de o amenintare pe care numai tu o vezi, cautand substrat si intrigi acolo unde ele nu (mai) sunt, dar pot "renaste" tocmai datorita modului in care le-ai rascolit. Dar imaginea ei nu-mi da pace! Creierul meu inventeaza scenarii de genul: ea l-a parasit, el sufera in continuare, iar eu reprezint doar un plasture in viata lui. Apoi ma gandesc ca rade in barba la gandul ca orice as face nu o voi putea egala. Stiu ca asa face, pentru ca am fost si eu fosta care a dat papucii desi el inca ma iubea si ma amuzam teribil atunci cand o vedeam pe actuala. M-au ajuns din urma blestemele ei! Pur si simplu nu este bine! Nu e bine sa tesi intrigi, nu e bine sa invii trecutul, nu e bine sa stii ceea ce este de bun simt sa nu cunosti! Cu ce ma incalzeste pe mine acum ca am aflat? Cu nimic! Exceptand faptul ca adorm cu ea in gand si ma trezesc dimineata cu imaginea ei intiparita pe retina.... si nu e placut! Preferam dulcea inocenta a celei care nu stia nimic! Va recomand sa nu faceti greseala mea! Stiu ca este usor de spus si greu de facut, dar pretul curiozitatii nu este deloc neglijabil! Punand in balanta pierdetile si castigurile (oricare ar fi acelea) pe care le-am avut in urma "investigatiei" mele, va spun sincer: n-are niciun rost sa incercati! E o pierdere de timp, de somn, de nervi si... sper ca nu... si de relatie! Un articol de Oana Trifu
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: