Traiesc fara iubire?

Un geniu a cazut din rai in iadul cald al suferintelor si se zbate in zadar! Sufletul mi-e rece si un dor ma cuprinde, un dor de iubire … un dor de patima … un dor de abandon total. E toamna tarzie … iarna timpurie, primul fulg de nea mi-a atins inima si mi-a inghetat sangele-n vene. Am devenit un sloi de gheata, care aluneca pe poteca vietii fara a iubi, fara a simti sau a cunoaste adevarata viata. Am trait gustul succesului, implinirea, bucuria si fericirea … dar cu ce pret? Am pierdut tot ce era mai de valoare, ce era mai scump in viata, mi-am pierdut zambetul de pe buze, am pierdut speranta, mi-am vadut sufletul si in final m-am pierdut pe mine! Ma uit in oglinda si ma intreb unde-i fetita de altadata … fetita care zambea mereu … fetita care tresarea la fiecare adiere de vant … cea care credea ca poate adduce raiul pe pamant? Nu vad decat o umbra care se pierde in ceata deasa fara urme. Si ma indrept catre Dumnezeu sa-L intreb dece ma pune la atatea incercari, dece nu pot fi eu, dece trebuie sa ma sacrifice … dece nu pot cunoste adevarata iubire … adevarata pasiune. Dece m-am temut cel mai mult s-a adeverit … sunt singura pe drum … nu-i nimeni cine sa vada sau sa inteleaga ce simt acum. Poate Cracinul, poate apropierea unui an nou sau pur si simplu vremea de afara, soarele care se mai arata din cand in cand, ma face sa sper, sa sper ca EL va apare si va pasi in viata mea, in sufletul meu. Si exista Dumnezeu, exista minuni pentru ca EL exista cu adevarat, si a aprut in viata mea! Ca o atingere calda a unei ploi de vara, EL a topit sloiul de gheata, mi-a atins sufletul si a readus fetita, ce eram, la viata. A conturat umbra, care a inceput sa paseasca cu pasi repezi si vioi, cu zambetul pe buze si cu inima curata. Viata e ciudata, plina de surprise si mereu imi face cate o farsa. Niciodata n-am crezut ca voi mai iubi, ca-L voi intalni si ca am sa ma pot darui. Am batut o cale lunga sa devin ceea ce eram, de teama de a nu fi ranita si parasita, iar intr-un final am realizat ca totul era in zadar … a suferit si m-am zbatut in zadar! La fiecare atingere, trupul imi tresare, la fiecare privire, ochii-mi lacrimeaza, la fiecare satrut, buzele-mi fierb si inima-mi bate mai tare! Poate nu-i EL alesul, poate m-am inselat, dar niciodata n-am sa uit ce mi-a daruit si cat de fericata m-a facut! N-am sa mai traiesc fara sa iubesc!!! Un articol de Laura Baranyai

---