3, 2, 1... La multi ani! Artificii, urari, saruturi, imbratisari. Ma jenez sa ii imbratisez pe cei din jur: fiecare este atat de preocupat sa isi sarute partenerul in primele secunde ale Noului An incat ma simt in plus in orice directie m-as uita. Imi privesc varfurile pantofilor si imi cufund gandurile in paharul din plastic plin cu sampanie. Este totusi primul an in care ma simt indreptatita sa ma gandesc la el, primul an in care urarile din gandul meu vor ajunge intr-un final si la el. Pun din reflex mana pe telefon si incerc sa il sun. Nu are rost, cu siguranta a picat reteaua. Imi amintesc de revelioanele din copilarie, cand imi puneam intotdeauna o dorinta in dreptul usii de la balcon. Dorinta mea avea legatura intotdeauna cu el. Ma indreptam apoi repede spre patul meu, ii scoteam poza de sub perna si o sarutam. Voiam ca el sa fie prima persoana pe care o sarutam in noul an. Chiar daca el nu stia. Era secretul meu. Un secret bine ascuns, un pacat... atat de dulce... un pacat care nu se comitea decat in mintea mea. Ce rau putea face? Ridic ochii din paharul de sampanie si le urez "La multi ani" celor din jurul meu. Ii invidiez pe toti cei care s-au sarutat cu adevarat la miezul noptii. Imi doresc sa il pot saruta si eu, sa-i pot povestii despre dorinta din dreptul balconului, aceeasi din fiecare an... sa-i pot marturisi ca a devenit realitate. Suntem invatati ca dragostea este ca o floare: trebuie plantata, ingrijita, protejata si hranita. In realitate este suficienta o clipita pentru a sadi sentimentul iubirii in sufletul cuiva. Restul vine de la sine: cu cat este mai putin ingrijita, cu atat creste mai mult, cu cat este mai putin hranita, se face tot mai mare, nu necesita nici macar protectie - poate lupta singura impotriva oricarui gand rau si, mai rau, poate rezista impotriva vointei creatorului sau. Odata ce intelegem ca iubirea pe care am sadit-o este rea, incercam sa o omoram. Incercam in mod inutil si prostesc, iar apoi ne resemnam si ne abandonam cu totul asteptand ca povestea sa isi urmeze cursul. Este o poveste care ne fascineaza, ne trezeste simturile, ne intriga... povestea unei iubiri ascunse... Ii invidiez pe cei din jur care pot fi unul langa celalalt atunci cand poftesc. Dar imi tresara sufletul la gandul ca eu traiesc marea iubire. Cati dintre ei se iubesc cu adevarat? Eu stiu macar ca pe el l-am dorit de cand lumea iar asta contrabalanseaza cu imposibilitatea de a-l avea alaturi in prima zi din an. Este primul an in care zambesc la gandul ca ei, toti ceilalti, nu stiu ca eu iubesc si sunt iubita. Telefonul suna. Ma topesc la auzul vocii lui si nimic nu mai conteaza. Dorinta s-a indeplinit.
Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!
Cele 4 secrete budiste ale iubirii de durata
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: