Singuratate

A venit iar seara si am ajuns acasa si, ca de obicei, nu m-a asteptat nimeni la usa, nu s-a bucurat nimeni ca am ajuns... doar pisica se gudura usor pe la langa mine....in rest... gol poate mult prea gol avand in vedere ca sunt tanara si... totusi nimeni nu ma asteapta acasa. O sa ma bag iar in patul gol, rece si mult prea mare pentru o singura persona; o sa ma uit peste pozele noastre; o sa imbratisez perna pe care o data am stat amandoi.. si o sa visez.. doar asta mi-a ramas. Oare mai exista persoane asa triste si singure ca mine?! Oare lui ii pasa cat de cat de mine, se mai intreaba oare ce fac, cum imi merge?? Nu cred...altfel ar fi dat un telefon sau macar mi-ar fi raspuns la numeroasele mesaje pe care i le-am trimis... Au trecut aproape 10 luni de cand totul s-a sfarsit, de cand visele au devenit cosmarurii, de cand soarele a incetet sa mai rasara pe strada mea... foarte mult timp si cu toate acestea nu reusesc sa ma obisnuiesc cu absenta lui, cu faptul ca nu imi mai apartine... Si stii ce e mai ciudat? Ca inca simt ca ii apartin iar daca ies cu cineva simt ca il insel... Timpul vindeca tot...asta mi-am spus eu, prietenii, familia ... dar la mine pare ca merge invers... cu cat trece mai mult timp cu atat ma adancesc mai mult in prapastie si numai vad nici o cale de iesire..:( Asa mult l-am iubit si inca il iubesc cu toate ca acum il si urasc pentru faptul ca m-a lasat asa singura; pentru faptul ca a uitat tot; m-a lasat in urma si si-a vazut de viata lui alaturi de alte persoane... si-a creat o alta viata din care eu numai fac parte si habar nu aveti cat de dureros si sfasietor e acest sentiment. ''Asa este mai bine pentru amandoi. Vei vedea!!" acestea au fost ultimile lui cuvinte... De unde stie el ce e mai bine pentru mine cand tot ce imi doresc este sa il am pe al alaturii...?!! Aaaa...si mi a zis ca o sa ma invite la nunta lui...hmm...dupa 3 ani in care am stat unul langa celalalt, in care ne-am fost alturi si la bine si la rau... el imi zice ca se insoara... m-a luat pentru ultima oare in brate... si a fost ultima data cand l-am vazut. Dupa toate astea eu tot il iubesc si nu reusesc sa uit si sa numai ma simt asa legata de trecut, vreau sa rup aceste lanturi si sa o i-au de la inceput ... dar nu pot pentru ca eu inca cred ca se va intoarce inapoi... inca sunt naiva si cred ca ma iubeste si ca totul va fi bine...si uite asa a trecut luna dupa luna... eu tot astept... si el tot nu vine! Si stiti ce e mai trist ca am incercat sa-mi refac viata... dar nu pot... nu stiu cum sa explic numai simt nimic... absolut nimic... poate sunt bolnava sau poate doar obsedata de amintirea lui si nu pot. Imi doresc sa uit, sa nu imi mai pese, sa pot sa rad, sa fiu fericita, fara sa mai ma gandesc la el... dar orice fac nu mi iese si tot acasa singura ma intorc, si patul la fel e gol... si tot visez. Uneori imi doresc sa numai ma trezesc, sa dorm, sa visez...sa ne visez din nou... Poate pentru voi e doar o simpla ''compunere''... ceva nesemnificativ... dar pentru mine e un cosmar sa ma trezesc, sa vad ca numai e langa mine, sa vad ca totul este altfel... si ca numai pot simtii nimic pentr nimeni. E foarte dureros...si nu stiu cat o sa mai rezist... Andreea

---