Exorcizarea trecutului amoros

As vrea ca inima sa imi fie o tabula rasa pe care oamenii noi ce vor poposi in viata mea sa isi imprime experientele. Nu mai vreau sa gandesc in functie de ceea ce am trait ce am avut.

Imi reneg trecutul si nu pentru ca ma simt vinovata de vechile greseli, ci pentru ca nu reusesc sa scap de bagajul imens al vechilor iubiri ce ma fac sa pasesc timida, incovoiata de fiecare data cand viata mea apare din nou speranta. Vreau sa fiu din nou inocenta si sa pot iubi naiv. Vreau sa pot sa am incredere, vreau sa pot sa ma bucur de ziua de azi.

Trecutu-mi este demon si oricat de tare m-as sforta, castiga mereu in detrimentul prezentului pe care il ignor atat de des. A venit clipa, a trecut clipa, iar eu repet vechile greseli de parca as vrea sa ma pedepsesc continuu. Ma dor ficatii de atata chin si mainile de la atat de mult rostogolit.

Am iubit, am iubit de multe ori pana ieri cand scotocindu-mi inima nu am mai descoperit niciun lacas unde sa pot face loc altcuiva. S-au cazat toti aici, au facut modificari si au plecat. Dar nu pot sa ii dau afara, caci inima nu imi mai apartine. Am reusit sa rascumpar corpul ce inconjoara organul. Un altul a incercat sa fure inima cu totul. Vazand cu are sorti de izbanda, a miscat-o pana cand a intors-o pe veci. Am tipat si nu m-a auzit. Mi-a intors inima spre trecut si a lasat-o asa stiind ca astfel macar nu voi mai lasa pe nimeni sa ajunga acolo.

Vreau un nou inceput. Si pentru prima data nu il mai vreau de maine. Il vreau acum! O sa inchid ochii, o sa zambesc si o sa iert. As vrea sa uit... am uitat. Vroiam sa va povestesc ceva, ceva din trecut, dar nu mai stiu ce. O sa va povestesc din prezent, pentru ca imi este teama ca voi pierde clipele lasandu-le sa moara. Sau nu, mai bine fug pana cand nu se sperie clipa de mine! Daca vrei, vei reusi sa gasesti tu povestea care sa se potriveasca randurilor mele. Dar are sens sa iti irosesti prezentul cu astfel de nimicuri?

Un articol de Jane Doe

---