Fotografia

Nu sunt si nici nu mi-as dori sa fiu un fotograf profesionist. Nu as putea sa ma ascund mereu in spatele unui obiectiv , dar ii apreciez pe cei care o fac pentru ca ochiul lor vede intotdeauna mai multe decat vad ai nostrii. Cu toate astea , am facut si eu o multime de fotografii... nu pentru a le expune in impresionante galerii de arta , ci pentru a le inrama si a-mi ramane drept amintire pentru tot restul vietii. Nimic nu se compara cu bucuria retrairii unor momente frumoase , sau mai putin , unice , sau dese in viata unui om. Imi place sa fotografiez locuri , peisaje , cladiri , persoane , animale , obiecte. Pe unele le vad zi de zi , pe altele poate n-am sa le revad niciodata , dar felul in care le-am perceput in momentul in care le-am fotografiat , modul in care ele m-au impresionat , sau pur si simplu aura pe care o aveau in lumina soarelui sau a lunii ... se intampla o singura data. Niciodata nu voi mai vedea muzeul Luvru cu ochii cu care l-am vazut prima oara. Intotdeauna ma va incanta , mereu voi descoperi ceva nou dar nu v-a mai fi la fel. Si pentru asta pastrez acea fotografie , pentru a ma reintoarce in timp de fiecare data cand o privesc. O imagine nu inseamna doar un amestec de forme si culori , ea este un element care de multe ori ne ajuta sa ne teleportam la locul in care a fost realizata. Fara sa vrem traim din nou (chiar daca pentru cateva secunde) in acelasi loc , acelasi anotimp , acelasi moment al zilei , inconjurati de aceleasi persoane. Uneori ne trezim la realtitate intristati , realizand ca unele din lucrurile care ne-au facut atat de fericite atunci , acum nu mai exista. Ca niciodata nu vom mai putea fotografia unele persoane sau locuri care ne-au incantat ata de mult. Si atunci , valoare acelei imagini creste insutit. Ramane unica. Alteori , trezeste in noi dorinta de a revizita anumite locuri si persoane , care asa cum au reusit atunci , ne vor face iarasi fericite. O fotografie face mai mult decat o mie de cuvinte ... pentru ca uneori chiar si cel mai bogat vocabular e foarte sarac in a descrie emotiile umane. E greu sa descrii unele sentimente atat de bine incat cei care te asculta sa te si inteleaga. Nici chiar unele randuri scrise de mana ta in niste momente importante pentru tine nu te vor face sa retraiesti totul asa cum o face o fotografie. Pentru ca suntem atat de saraci in cuvinte dar atat de bogati in sentimente. Este foarte important sa pastram amintirile , fie ele materializate in obiecte sau ordonate fiecare in sertarasele mintii , fara sa le categorisim in bune sau rele. Toate sunt ale noastre , toate ne reprezinta. Cu prima ocazie , luati in mana o fotografie draga voua si priviti-o cum numai voi stiti... amintiti-va istoria ei... asa-i ca am avut dreptate? Un articol de Iulia Blanaru

---