Kudika
10 Aprilie 2007

In cautarea mea continua de viata am descoperit omul, fiinta din fata mea, precum si cea ascunsa in mine. In dorinta inimii mele de a comunica cu exteriorul, mi-au iesit in cale sentimentele unice ale oamenilor. Am simtit atunci, cum viata insasi prinde forma si volum. Si calitate. Am depasit mii de ani intr-o secunda, am survolat gandurile batranilor intelepti si, intr-o fericire, am ajuns ACASA. In sufletul meu. Parca intr-o clipa totul a luat o forma mai vesela, mai plina de lumina. Parca ceea ce avea culoarea neagra s-a transformat pe nesimtite intr-un portocaliu incarcat cu viata, cu bucurie.

In cautarea mea continua de viata am descoperit omul, fiinta din fata mea, precum si cea ascunsa in mine. In dorinta inimii mele de a comunica cu exteriorul, mi-au iesit in cale sentimentele unice ale oamenilor. Am simtit atunci, cum viata insasi prinde forma si volum. Si calitate. Am depasit mii de ani intr-o secunda, am survolat gandurile batranilor intelepti si, intr-o fericire, am ajuns ACASA. In sufletul meu. Parca intr-o clipa totul a luat o forma mai vesela, mai plina de lumina. Parca ceea ce avea culoarea neagra s-a transformat pe nesimtite intr-un portocaliu incarcat cu viata, cu bucurie. E adevarat ca viata poate lua intorsaturile cele mai ciudate in cel mai scurt timp, ca te poti transforma din cersetor in print, insa, in cazul meu, timpul parca s-a dilatat, creand in mine un abis, un hau de netrecut. Vreau, poate, sa dau uitarii trecerea atat de anevoioasa de la rau la bine, incat imi imaginez ca am avut un vis urat si, la trezire, am inceput sa zambesc. A fost greu. O realitate in care singura mi-am facut loc, desenand in memorie esecul, greul, uratul, incapabilul, pacatosul, luand cu mine o parte din lume pe care nu o agream, dar cu care convietuiam arzandu-mi simturile. Uitasem cine sunt, ce pot, ce vreau. Mergeam pe o cale, nici macar de mine stiuta, in care ma pierdeam mereu de mine. Poposeam adesea, ca un batran calator ce merge cu desaga-i in spinare, obosit de vreme, de vremuri, de timp. Dar...a trecut. Acum sunt un alt om. Am invatat sa scot de la naftalina feminitatea mea, curajul meu, dragostea mea, visele mele. Erau toate in mine dornice sa fie explorate, admirate, iubite. Acum iubesc. Viata, oamenii, pe cel pe care l-am ales sa imi fie alaturi. Acum ma iubesc pe mine. Acum stiu ca sunt ceea ce vreau eu sa fiu. Acum stiu ca gandurile pe care le am ma pot ridica mai sus pe scara vietii sau cobori in pesteri neumblate. Ceva s-a schimbat in mine si poate chiar a fost o minune, dar nu a durat o secunda. Am invatat sa ma ascult, sa tac, sa cer mai mult de la mine, am invatat sa castig. E o mare realizare sa simti ca traiesti. E un foc in tine care te tine treaz, te tine cu ochii deschisi sa vezi tot, sa simti tot, sa te bucuri de tot. Sa ceri de la viata mult, mai mult in fiecare zi, sa fii mandru de tine. Sa stii sa zambesti din inima, sa poti avea in ochi lumina. Mi-e greu sa iau totul de la capat. Mi-e greu sa incep sa fiu din nou constienta de mine, dar stiu ca am nevoie de o schimbare pentru a face ceva diferit. Pentru a nu mai repeta greselile din trecut, e necesara o evaluare a propriei persoane in care sa fie spus tot: comportament, atitudine, calitati, defecte. E necesar sa vezi unde ai gresit si ce poti face diferit pentru a nu mai repeta trecutul. Asadar, eu vreau ca viitorul meu sa fie mai bun, mai implinit. Atunci voi schimba prezentul pentru a ma putea bucura mai din plin de viitor. Simt ca sunt pe drumul cel bun. Simt ca a trebuit sa trec printr-o perioada mai putin buna ca sa imi dau seama cine sunt si incotro vreau sa merg. Simt ca tot ce mi s-a intamplat pana acum a fost menit sa ma invete o lectie buna de viata : esti cine crezi tu ca esti; nimeni nu te schimba, decat propria ta persoana si personalitate. Nu ii poti invinui pe altii o viata pentru trecut. Poti doar sa ierti, sa inveti din greseli si sa mergi mai departe, acolo unde te indeamna inima. Ai nevoie de curaj pentru a spune sus si tare cine esti cu adevarat, pentru a-ti descoperi agonia sufletului, dar si extazul implinirii, reusitei proprii, dragostei si respectului de sine. Si eu cred ca am curaj. Eu stiu acum cine sunt. Stiu ce pot. Acum sunt un alt om. Mai curajos, mai tanar, mai indraznet, mai plin de viata, mai doritor de dezvoltare. Acum imi cresc aripi si simt ca pot zbura. Un articol de Cristina Paraschiv
Citeste si:
20 de piese de mobilier si accesorii in culoarea portocaliu

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: