Gandurile lui Jane, depanate in acest flux al constiintei, si la care de fapt face aluzie intregul text, m-au intristat in ciuda zambetelor afisate de ea la orice pas. Dovada miezului ei “hard” (dur) sta tocmai in acest zambet la comanda, scos la inaintare atat de usor incat devine aproape un automatism. Este “crucea” pe care o poarta ea, ca performer – o cruce pe care noi, ceilalti, nu o putem cara cu aceeasi nonsalanta. Dar asta nu inseamna ca nu o observam la cei puternici, ca Jane: cand ni se adreseaza pentru ultima oara, Jane ne intinde o floare si incheie pe o nota plina de speranta. Mie acest joc de fatada nu mi-a putut scutura sentimentul de deznadejde pe care piesa il expira prin toti porii, cap-coada.
Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!
Jazz Nouveau 2017
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: