In Green Hours, Sta sa ploua

Teatrul Luni de la Green Hours ne-a prezentat o piesa compacta, amuzanta, meditativa pe alocuri, in regia lui Lia Bugnar, dedublata-n scenarista si actrita totodata, implicata la toate nivelurile piesei si responsabila principala pentru succesul lui �Sta sa ploua� � lunea trecuta, 25 ianuarie, Green Hours-ul a gazduit nu una ci doua reprezentatii consecutive, �la cererea publicului�. Desi, din punct de vedere organizatoric, �maratonul� s-a soldat cu intarzierea aferenta umplerii, golirii si repopularii clubului tubular, actorii au fost la inaltimea asteptarilor si in repriza a doua.

Astfel, spectatorii de la 21:00, printre care m-am numarat si eu, puteam sa mustacim la gandul ca predecesorii nostri de la 19:00 au avut parte doar de repetitia generala, in timp ce noi am prins piesa jucata �pe bune�, cu actorii dezmortiti si textul intrat deja in sange. Evident, cum nu sunt in pozitie sa compar, impresia asta nu inseamna, practic, decat ca �Sta sa ploua� m-a transpus intr-o buna dispozitie... ghidusa.

Realizat de Ioanina

Premisa, peste care ghicesti tu straturi-straturi de improvizatie, este ca cele trei prietene au, intr-adevar, motive sa vocifereze haios si deseori melodios: ele incearca sa-si castige traiul din armonie – a lor ca fete cucuiete, si, mai concret, a vocilor de cantarete nedescoperite – dar se afla inca pe dinafara, ochind doar ocazia de-a musca din peisajul muzical romanesc. Setea lor de-a se face auzite pare in sfarsit pe cale sa fie satisfacuta: ne aflam in noaptea dinaintea unei prea-importante preselectii, pentru festivalul Mamaia.

Vizionare placuta

---

Kudika
28 Ianuarie 2010

Echipa Kudika