Teatrul Luni de la Green Hours ne-a prezentat o piesa compacta, amuzanta, meditativa pe alocuri, in regia lui Lia Bugnar, dedublata-n scenarista si actrita totodata, implicata la toate nivelurile piesei si responsabila principala pentru succesul lui “Sta sa ploua” – lunea trecuta, 25 ianuarie, Green Hours-ul a gazduit nu una ci doua reprezentatii consecutive, “la cererea publicului”. Desi, din punct de vedere organizatoric, “maratonul” s-a soldat cu intarzierea aferenta umplerii, golirii si repopularii clubului tubular, actorii au fost la inaltimea asteptarilor si in repriza a doua.
Astfel, spectatorii de la 21:00, printre care m-am numarat si eu, puteam sa mustacim la gandul ca predecesorii nostri de la 19:00 au avut parte doar de repetitia generala, in timp ce noi am prins piesa jucata “pe bune”, cu actorii dezmortiti si textul intrat deja in sange. Evident, cum nu sunt in pozitie sa compar, impresia asta nu inseamna, practic, decat ca “Sta sa ploua” m-a transpus intr-o buna dispozitie... ghidusa.
Realizat de Ioanina
Pe masura ce “Sta sa ploua” curge spre “ploaia” aceea inefabila, acel eveniment concret care sa fi meritat standby-ul, uiti ca “sta sa”, ramai fermecata de calatorie... fermecata nu in ultimul rand de Marius Manole. In rolul lui Paul, proprietarul apartamentului si oaspetele nepoftit in noaptea cu pricina, actorul pe care l-am vazut anterior in “Privighetoarea si trandafirul” isi dovedeste versatilatea. 
