In Green Hours, Sta sa ploua

In Green Hours, Sta sa ploua
Kudika
28 Ianuarie 2010

Teatrul Luni de la Green Hours ne-a prezentat o piesa compacta, amuzanta, meditativa pe alocuri, in regia lui Lia Bugnar, dedublata-n scenarista si actrita totodata, implicata la toate nivelurile piesei si responsabila principala pentru succesul lui ôSta sa plouaö ľ lunea trecuta, 25 ianuarie, Green Hours-ul a gazduit nu una ci doua reprezentatii consecutive, ôla cererea publiculuiö. Desi, din punct de vedere organizatoric, ômaratonulö s-a soldat cu intarzierea aferenta umplerii, golirii si repopularii clubului tubular, actorii au fost la inaltimea asteptarilor si in repriza a doua.

Astfel, spectatorii de la 21:00, printre care m-am numarat si eu, puteam sa mustacim la gandul ca predecesorii nostri de la 19:00 au avut parte doar de repetitia generala, in timp ce noi am prins piesa jucata ôpe buneö, cu actorii dezmortiti si textul intrat deja in sange. Evident, cum nu sunt in pozitie sa compar, impresia asta nu inseamna, practic, decat ca ôSta sa plouaö m-a transpus intr-o buna dispozitie... ghidusa.

Realizat de Ioanina

Marius rade cu lacrimi si se-ntristeaza alaturi de fete, mereu concentrandu-si o portie flatanta de atentie pe aparent intransigenta (in realitate hiper-sensibila) Peti – si ciulind urechile-n spatele usii pentru mai multe amanunte care l-ar ajuta la facutul proverbialei “curti”. Aportul lui la trio-ul feminin al piesei se inscrie in categoria normalitatii, care contra-balanseaza si aproape ca pune la colt hormonalele “iele” – dar si aceasta normalitate are farmecul ei inedit, acel je ne sais quoi care pretinde sa aduca revarsarile sentimentale in albia dragostei curative.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri