Marchizul de Sade: mai sadic la film decat la teatru

Marchizul de Sade: mai sadic la film decat la teatru
Kudika
25 Februarie 2010

Pe 23 martie se vor implini 5 ani de cand se joaca “Marchizul de Sade” pe scena teatrului Odeon din Capitala, asadar am considerat ca merita sa ii fac marchizului o vizita inainte sa-si inchida definitiv “pravalia” perversa – nu stiu daca se va intampla curand, insa oricum o viata atat de lunga in topul preferintelor amatorilor de teatru trebuie sa aiba un motiv solid, iar eu ma hotarasem intr-o seara curioasa de joi sa il dibuiesc. Poate si pentru ca scriitura lui Doug Wright, o expunere la scena deschisa a carismei bolnavicioase exercitate de tabuuri asupra mintii umane, beneficiase in 2000 de o preschimbare in scenariu si o ecranizare multipremiata. Mi-am propus, cu jumatate de gura, sa ma abtin de la paralelele prea la-ndemana intre filmul “Quills” si piesa “Marchizul de Sade” – ce-a rezultat, deci, este exact asta: o paralela, din care piesa regizata de Beatrice Rancea nu iese atat de sifonata precum si-ar imagina fanii filmului.

Realizat de Ioanina

Sa intruchipeze o figura istorica atat de controversata, si mai ales dupa ce marele Geoffrey Rush a intrat in pielea aceluiasi Sade si a primit o nominalizare la Oscar binemeritata ca urmare – trebuie sa fi fost o provocare pentru Zamfirescu. Avand in vedere lipsa planului strans, acel close-up care surprinde jocul actoricesc veridic intr-un film, interpretarea Marchizului pe scena se sustrage de la o evaluare 100% corecta – insa, din randul al saselea unde stateam, am putut sa apreciez ca Zamfirescu a ales sa accentueze latura comica a personalitatii lui Sade, in defavoarea caracterului putred al personalitatii sale.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri