Cata speranta, atata amar in piesa lui Afrim

Cata speranta, atata amar in piesa lui Afrim
Kudika
18 Martie 2010

La prima vedere, noua piesa regizata de Radu Afrim, si pusa in scena la Odeon incepand cu 13 februarie a.c., nu-si propune nimic, timp de trei ore. Insa daca intri cu mintea deschisa, nu dureaza mult pana sa gasesti o universalitate a abordarii comicului in Cata speranta, adresata oricarei categorii de insi dispusi sa profite de geniul lui Afrim, si anume accesabilizarea ciudatului. Toata lumea poate iesi cu zambetul pe buze din sala: fanii absurdului, ai varietatilor, ai monoloagelor sau ai slapstick-ului, se prind curand ca tinta lui este... rasul lor. Despre ce se intampla in substraturi, in continuare.

Realizat de Ioanina

Distributia este aleasa pe spranceana, dintre colaboratorii fideli ai lui Afrim si nu numai, care se imbulzesc pe scena in atentia noastra cu un avant la care nu te-ai astepta, o pofta de zbenguiala incredibila, venind din partea unor doamne ca Rodica Mandache sau Dorina Lazar. Le tin isonul colegi multivalenti – ca Istvan Teglas care se ocupa si de coregrafia show-ului – expresivi, poligloti (auzim si engleza, cu ACCENT lucrat si cizelat, si germana), pe scurt un ansamblu incantator de caractere singulare, alimentand situatii paradoxale sau parodiand scene-stas din comedia romaneasca contemporana (segmentul “Dac-as fi tu”).

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri