Setari Cookie-uri

Hipioti si bolsevici la Clubul Taranului

Luni seara s-a jucat la Clubul Taranului o piesa de teatru pe care o ochisem de luni de zile (implineste un an pe scena teatrului independent) fara sa o prind din motive obiective pana acum, dar si fara sa o pierd din vedere – ma atrasese conceptul din spatele “Hipiotilor si bolsevicilor” lui Amiel Gladstone, o incursiune in mentalitatea hipiotilor anilor ’60, cei veritabili. Era vremea lor, a revoltei lor pasnice, a florilor din par si tevi de pusti, si a iubirii ca raspuns raspicat la razboiul din Vietnam. 

Eu ma consideram surata lor, vitrega, vitregita de timpul si spatiul nasterii mele, dar legata de ei prin chiar acest unghi, intr-o doara si deloc practic, din care priveau viata “fratii” mei de peste Atlantic. Acum, la noi, in plin capitalism revarsat peste oprelistile comuniste vechi si de demult, nu poti fi decat in rand cu lumea materialista – hippie sunt doar cei care si-o permit: liceeni intretinuti de alocatie si bani de buzunar sau... cei trei actori din debutul regizoral al lui Felix Crainicu. 

Realizat de Ioanina. Credit foto: Alexandra Stoenescu

I-ar complica-o si mai mult, adica, pentru ca Star poarta deja o viata noua-n pantec – la care afirmatie soc naivul Jeff raspunde insant “Asa repede?”, trimitand valuri de ras sa vibreze-n voie pe buzele publicului. Momentele comice continua sa piste prin scenariu, mai ales cand intra in peisaj si tatal copilului venit sa “fie responsabil”, dar putin cate putin gazul ilariant se scurge din text, lasand in urma adevaruri si dileme. Cum ii sta si bine unei piese complexe la un nivel mediu, umane mai degraba decat cu aere artistice, “H&B” isi insira firul rosu pe un substrat tematic solid.

Vizionare placuta


Kudika
1 Aprilie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.