Nu stiam despre “Cum am mancat un caine”, monodrama lui Evgheni Griskovet, decat ca in prim-plan avea sa fie un om care nu mai e. In materie de logline-uri, acesta, parafrazat de Teatrul Joint din text, se numara printre cele mai criptice pe care le-am citit vreodata. Asadar, intrigata, am luat loc luni seara pe-un scaun din Clubul Taranului, si am ramas cu privirea atintita pe alt scaun, identic cu al meu, doar ca plasat in centrul scenei. Aici, actorul Theo Marton urma sa ma ia prin surprindere cu un monolog construit pe structura fluxului constiintei, care, in mod incredibil avand in vedere ora tarzie si lipsa altor puncte de focus in afara personajului principal, mi-a tinut ochii deschisi larg cat cepele pe tot parcursul duratei sale de circa 60 de minute.
Realizat de Ioanina
- Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice.
- Gala CONAF Women In Economy marchează o victorie pentru antreprenoare
- Interviu Impulse, campion la street-dance: Noi am fost realmente obsedați de dans, pentru că altfel nu ar fi avut niciun sens
- Andreea Marin i-a luat apărarea fiicei sale, pe Instagram: Am avut mereu bun simț...