Sexy in drag: top 10 travestiti in filme

Sexy in drag: top 10 travestiti in filme
Kudika
22 Aprilie 2010

Travestitul, ca personaj, nu este o noutate pe ecrane, iar practica in sine in niciun caz nu este noua sub soare, desi cei sau cele care poarta hainele sexului opus au de-a face cu intoleranta lumii “normale” si eticheta de paria. Sa ne rezumam insa la filme, pana nu se descatuseaza de tot in mine spiritul combativ de partea minoritatilor de orice fel: dupa anii ’60, cand strictetea cainilor de paza a moralitatii in cinematografie s-a evaporat, Hollywood-ul a inceput incet-incet sa inteleaga ca un trai petrecut in travesti este mai degraba un subiect realist si deseori dramatic, decat o sursa a comediei bufe. Ca atare, astazi avem parte de filme realizate in deplina cunostinta de cauza, filme care, facand dintr-un tabu al societatii un subiect cunoscut, comentat, ecranizat, reusesc sa tempereze furia ignorantilor fata de ceea ce ei considera a fi o “ciudatenie a naturii”.

Chiar si unele celebritati masculine se simt mai in siguranta sa isi etaleze preferintele pentru vestimentatia sexului frumos, in speranta ca mintile fan-club-ului lor si ale lumii intregi vor catadicsi astfel sa se destupe. Eddie Izzard, comedianul britanic care in utlimii ani si-a initiat “campania” de cucerire a Americii, nu numai ca apare in travesti la unele show-uri, ci si integreaza in actul sau de stand-up explicatia look-ului efeminat: "Sunt un travestit heterosexual, sau un lesbi masculin. Daca ar fi sa descriu cum ma percep eu pe mine in propria-mi minte, as spune ca sunt un baiat intreg plus o jumatate de fata.” Eddie, sau mai bine zis documentarul “Believe: The Eddie Izzard Story” lansat in America luna trecuta, mi-a dat ideea acestui top, al celor mai credibili travestiti gravati pe celuloid in ultimii ani.

Realizat de Ioanina

9. “Boys Don’t Cry” (1999) - Kimberly Peirce co-scrie si regizeaza acest film in care Hilary Swank a rupt gura targului, pentru prima si nu ultima oara, castigand un omuet (Osc-)auriu cu ocazia asta. Fireste, in balanta membrilor Academiei a cantarit mult ineditul povestii, ca si impactul sentimental al unui erou tragic, cazut la datorie – datoria fata de propria lui persoana. Brandon Teena este un flacau tras prin inel, cand elegiac, cand energic, mereu cavaler si mereu misterios; in acelasi timp, insa, el este Teena Brandon, o identitate pe care soarta i-a bagat-o pe gat fara voia lui si o realitate anatomica pe care nu o recunoaste. Mai mult, el se comporta, se imbraca, se indragosteste, si se ia la bataie ca un baiat, pacalindu-si anturajul cu premeditarea si logistica unui adevarat strateg. Cu toate astea, nu i-o putem lua in nume rau – decat daca suntem homofobi ingusti la minte ca “raii” din film, stereotipizati astfel in scop educativo-morlizator. Desi in general mi se pare tendentioasa, si iritanta, pitirea mesajelor etice intr-un opera cinematografica, aici, avand in vedere contextul social de la noi, aplaud intentia lui Peirce. Impotriva brutalitatii nascute din prejudecata si discriminare inca mai avem nevoie de un justitiar redutabil ca arta militanta.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri