Sexy in drag: top 10 travestiti in filme

Sexy in drag: top 10 travestiti in filme
Kudika
22 Aprilie 2010

Travestitul, ca personaj, nu este o noutate pe ecrane, iar practica in sine in niciun caz nu este noua sub soare, desi cei sau cele care poarta hainele sexului opus au de-a face cu intoleranta lumii “normale” si eticheta de paria. Sa ne rezumam insa la filme, pana nu se descatuseaza de tot in mine spiritul combativ de partea minoritatilor de orice fel: dupa anii ’60, cand strictetea cainilor de paza a moralitatii in cinematografie s-a evaporat, Hollywood-ul a inceput incet-incet sa inteleaga ca un trai petrecut in travesti este mai degraba un subiect realist si deseori dramatic, decat o sursa a comediei bufe. Ca atare, astazi avem parte de filme realizate in deplina cunostinta de cauza, filme care, facand dintr-un tabu al societatii un subiect cunoscut, comentat, ecranizat, reusesc sa tempereze furia ignorantilor fata de ceea ce ei considera a fi o “ciudatenie a naturii”.

Chiar si unele celebritati masculine se simt mai in siguranta sa isi etaleze preferintele pentru vestimentatia sexului frumos, in speranta ca mintile fan-club-ului lor si ale lumii intregi vor catadicsi astfel sa se destupe. Eddie Izzard, comedianul britanic care in utlimii ani si-a initiat “campania” de cucerire a Americii, nu numai ca apare in travesti la unele show-uri, ci si integreaza in actul sau de stand-up explicatia look-ului efeminat: "Sunt un travestit heterosexual, sau un lesbi masculin. Daca ar fi sa descriu cum ma percep eu pe mine in propria-mi minte, as spune ca sunt un baiat intreg plus o jumatate de fata.” Eddie, sau mai bine zis documentarul “Believe: The Eddie Izzard Story” lansat in America luna trecuta, mi-a dat ideea acestui top, al celor mai credibili travestiti gravati pe celuloid in ultimii ani.

Realizat de Ioanina

3. “Bad Education” (2004) – Ca in mai toate filmele regizorului spaniol Pedro Almodóvar, figura feminina si vesmintele ei impregnate parca de cromozomii, feromonii si atitudinea ei, sunt ridicate in slavi de camera – inclusiv, chiar cu precadere, cand in cadru intra un barbat incercandu-si mana, cu succes hipnotic, la a fi femeie. In “La mala educacción”, Gabriel Garcia Bernal isi punea la contributie trasaturile fine mostenite de la mama sa model, unduindu-se sigur si desavarsit pe tocuri, intr-o rochie sexy mulata. In “Tacones Lejanos” (1991), Miguel Bosé face acelasi lucru cu personajul Letal, construit ca o dublura tribut a cantaretei Luz Casal. Revenind: Bernal este Ignacio, actor si scenarist aspirant si prieten din copilarie al faimosului regizor Enrique, iar scopul primului de-a se realiza pe seama succesului celui de-al doilea nu este lipsit de un rationament intemeiat, unul care izvoraste dintr-o experienta marcanta suferita in tacere de ambii odata, demult. Luand infatisarea Zaharei, femeia fatala pastrata intr-un con de misterioasa pe tot parcursul povestii, Ignacio sterge abil, cu premeditare, granitele dintre realitatea prezentului, istoria trecutului si fantezia nascuta la intersectia celor doua. Iar, cum intrusul nu-si da niciodata toate cartile pe fata, Enrique intarzie, confuz, cand trebuie sa deznoade nodul gordian. Nici noi, spectatorii, nu suntem mai breji...

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri