10 filme Anglo-fone si Italo-file

10 filme Anglo-fone si Italo-file
Kudika
29 Aprilie 2010

Cand am fost in vizita la niste prieteni naufragiati pe taram italienesc – sa tot fie 3 ani de atunci – nu mi-a luat o zi pana sa prind drag de Vezuviul profilat pe linia apei, de un drum impadurit spre supermarket-ul din Urbino si de gondolele inaccesibile ca pret de pe sub podurile Venetiei. Si acum, daca ar exista o pagina a Italiei pe Facebook, as grebla-o cu un “Like” direct in lista mea de experiente favorite fara sa stau pe ganduri, caci – nu-i asa? – vacantele reusite ne raman in suflet... si in albumele de pe FB. Iar eu am albumul doveditor pe care-l mai rasfoiesc din cand in cand, nostalgica, ca sa retraiesc, virtual in capatana, acele 3 saptamani.

Dar sunt si realista in privinta lor, si in niciun caz nu idealizez Italia dupa tiparul superlativ folosit de cineastii care inca ma surprind cu viziuni absolut paralele fata de propriile mele amintiri – nu orice filme creeaza o Narnia in inima Italiei, desigur, ci mai ales cele produse de o minte sau o echipa impresionabila, sentimentalista sau debordand de imaginatie. Tendinta de a exagera totul cu “eticheta” italiana, de la razele soarelui cazute pe dealuri pana la calmul tacticos al traiului de latino-macaronar, este una cu precadere intalnita la americani. De ce si care sunt exceptiile memorabile de la regula, se va deduce din lista de mai jos, si din proeminenta Italiei surprinse pe film, care o distribuie in rol nu de fundal, ci de personaj cu acte-n regula.

Realizat de Ioanina

1. “The English Patient” (1996) – Desi filmata in egala masura pe taram Tunisian ca si pe fundalul unei Italii ruinate de razboi (Arezzo, Pienza, Rome, Siena, Trieste, si Venetia), “Pacientul englez” este fara indoiala cea mai multifatetata compozitie cinematografica dintre toate cele enumerate aici, si a fost oscarizata in consecinta, de 9 ori.
[Despre filme bune pe forum]
Dupa un roman de Michael Ondaatje, adaptat de regretatul regizor-scenarist Anthony Minghella, “Pacientul” este fragmentat in doua puncte pe axa temporala, iar prezentul, incadrat in decorul devastat al perdantei Italii mussolinice dupa incheierea celui de-al Doilea Razboi Mondial, oglindeste sufletul “ciuruit” de vina, dezolant, al personajului principal – interpretat de Ralph Fiennes cu atentia milimetrica la detaliu pe care Academia inca n-a apreciat-o cum se cuvine. In manastirea parasita Sant'Anna din Camprena, un geograf in stare critica, bandajat din cap pana-n picioare, retraieste, in flashback-uri, tulburatoarea poveste de dragoste care l-a adus aici, atat de aproape de moarte. Treptat, intermitent printre durerile provocate de arsuri si alinate de morfina administrata de asistenta, si confidenta, Hana, contele Laszlo de Almásy cu greu isi aduna vorbele si gandurile. Insa cand puzzle-ul capata in sfarsit un contur, acesta este mai cutremurator decat poti suporta cu ochi uscati.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri