10 filme Anglo-fone si Italo-file

10 filme Anglo-fone si Italo-file
Kudika
29 Aprilie 2010

Cand am fost in vizita la niste prieteni naufragiati pe taram italienesc – sa tot fie 3 ani de atunci – nu mi-a luat o zi pana sa prind drag de Vezuviul profilat pe linia apei, de un drum impadurit spre supermarket-ul din Urbino si de gondolele inaccesibile ca pret de pe sub podurile Venetiei. Si acum, daca ar exista o pagina a Italiei pe Facebook, as grebla-o cu un “Like” direct in lista mea de experiente favorite fara sa stau pe ganduri, caci – nu-i asa? – vacantele reusite ne raman in suflet... si in albumele de pe FB. Iar eu am albumul doveditor pe care-l mai rasfoiesc din cand in cand, nostalgica, ca sa retraiesc, virtual in capatana, acele 3 saptamani.

Dar sunt si realista in privinta lor, si in niciun caz nu idealizez Italia dupa tiparul superlativ folosit de cineastii care inca ma surprind cu viziuni absolut paralele fata de propriile mele amintiri – nu orice filme creeaza o Narnia in inima Italiei, desigur, ci mai ales cele produse de o minte sau o echipa impresionabila, sentimentalista sau debordand de imaginatie. Tendinta de a exagera totul cu “eticheta” italiana, de la razele soarelui cazute pe dealuri pana la calmul tacticos al traiului de latino-macaronar, este una cu precadere intalnita la americani. De ce si care sunt exceptiile memorabile de la regula, se va deduce din lista de mai jos, si din proeminenta Italiei surprinse pe film, care o distribuie in rol nu de fundal, ci de personaj cu acte-n regula.

Realizat de Ioanina

TOSCANA
8. “Under the Tuscan Sun” (2003) – In aceasta aventura nascuta din esec sentimental la care se inhama pe nepusa masa personajul lui Diane Lane, se regasesc clisee si stereotipuri imbratisate din oficiu de cetatenii celei mai mari superputeri capitaliste a lumii. Este vorba de preafrumoasele peisaje din Vechiul Continent, Italia in speta, imbaiate intr-un soare cald, care imbie la sieste fara limita de timp si idile care nu se cer inregimentate in ritualuri sau definitii rigide, ci doar sunt. Imaginea, semnata de Geoffrey Simpson, incapsuleaza in viniete vizuale bonomia si lentoarea vietii din Italia rurala, unde reconstructia unei vile boeme se impleteste ca prin farmec cu un inceput nou, al unui trai de vis, departe de rotitele rutiniere si viteza cotidianului american. Captusit cu personaje excentrice, referinte Fellini-ce si pur-sangele unui italian focos, scenariul serpuieste domol printre obstacole previzibile, pe care Frances (Lane) le depaseste cu jovialitate si gratia unei printese auto-exilate intr-un regat strain, multicolor si primitor.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri