Top 8 pe ecran: Copii care se joaca de-a oamenii mari

Top 8 pe ecran: Copii care se joaca de-a oamenii mari
Kudika
10 Iunie 2010

In SUA circula multa critica, si multa gratuita, din partea publicului revoltat de licentele pe care si le ia Hollywood-ul cu japca, dar cand un regizor isi permite sa intineze copilaria unui actor-pusti de dragul unui film, sa puna un minor in situatia de a juca un rol care i-ar da de furca si unui adult – atunci regizorul nostru chiar ca isi aprinde paie-n cap. “Exploatarea” copiilor pe ecrane, simulata desigur, dar chiar si-asa, nociva – iata unde trage linie politia moralista americana. Nevoia de a proteja copilul a starnit dezbateri, a demarat proiecte de lege si, de cand a fost pusa pe tapet, de cand a aparut pe lume bresla cineastilor iresponsabili, tot acolo stationeaza, din cauza celor care inca se-ncapataneaza sa-si creeze arta fara a lua in considerare sensibilitatile societatii.

Subiectul atrage mult mai putin foc, si mult mai putina para in Europa – unde suntem mult mai putin obtuzi – dar, pe de alta parte, conform principiului “reclama de ocara e reclama clara”, filmele americane ocupa o felie coplesitoare in topul de mai jos! Si asta, desigur, pentru ca oprobriul, mai mult decat aprobarea unanima, atrage atentia si trezeste apetitul. Insa, intrebarea pe care v-o lansez, este: putem fi oare nonsalanti, putem fi oare siguri ca un rol de om mare nu are un impact grav asupra micului actor? (P.S. Vorbim aici metaforic, de roluri grele puse in carca unor pusti, nu de don’soara Kirsten Dunst in rol de vampirita multi-centenara)

Realizat de Ioanina

4. COPII UCIGASI: Patty McCormack (11 ani) in “The Bad Seed”(1956) – Nominalizata la Oscar pentru rolul ei, Patty a jucat credibil, si incredibil de fara retineri, pe post de sociopata de 8 ani care-si terorizeaza mama cu o lipsa totala a remuscarilor dupa uciderea unui rival din... scoala primara! Actiunea capata implicatii genetice odata ce doamna Christine Bravo afla ca ea insasi este fiica unei criminale, iar odrasla ei Rhoda pare sa fi mostenit inclinatiile pe filiera materna. Nu dezvalui mai multe din linia narativa pentru ca domnul Eli Roth (caruia ii datoram sangeroso-gloriosul “Hostel”) are in plan un remake si probabil veti vrea sa va surprinda, dar as mai folosi o scena, memorabila ca multe altele, ca punct de plecare pentru o nota de subsol perfect inutila. Una dintre “poznele” comise de Rhoda are loc pe fundalul lui “Claire de Lune”, fetita interpretand la pian piesa lui Debussy pentru a ascunde tipetele victimei numarul... cine mai numara?! In thriller-ele psihologice care i-au urmat lui “Bad Seed” si i-au imprumutat premisa pe post de sablon (v. mai jos), copiii-psihopati au o afinitate pentru arte, manifestata printr-o virtuozitate care, in mod cat se poate de transparent, ii alieneaza si mai mult pe “raii” povestii, fata de spectator. Ar fi interesant ca un cineast sa recunoasca aceeasi amoralitate asasina si in copii ne-dotati, pentru a nu risca echivalarea anormalitatii cu ceva atat de negativ...
Alti mini-actori in roluri similare: Jacob Kogan (12 ani) in “Joshua”(2007) si Isabelle Fuhrman (12 ani) in “Orphan”(2009)

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri