Se mai intampla, si nu doar la „Titanic” – voi de ce va treziti la sfarsit de film cu baxul de servetele pe jumatate inmuiat in lacrimi? Eu plang nu neaparat pentru ca filmul este un „tearjerker” (care smulge lacrimi) ca la carte, cat pentru ca am in sistem o tigla desprinsa din ordinea lucrurilor, care dupa ceva timp de aiureala prin minte si suflet trebuie exteriorizata prin lacrimi, ca o geana din ochi. Iata un top al celor mai depresive filme care au lasat brazde adanci in memoria mea – nota principala fiind a fatalitatii: moartea fizica, sentimentala, a dragostei sau a dreptatii. Etcetera, desigur.
Realizat de Ioanina
Zugravite-n aceleasi tuse sunt si "A Walk to Remember" (2002) sau "Autumn in New York" (2000).