Lasandu-si viata in mana acestei adunaturi de metal, circuite si piele, individul se poate relaxa in fotoliul de acasa, in timp ce surogatul ii citeste gandurile, ii executa miscarile, intocmai ca o marioneta – una relativ casabila dar si substituibila, al carei “papusar” nu se supune, teoretic, la nici un risc... in afara, probabil, de atrofierea muschilor, dar regizorul trece cu vederea amanunte de genul asta. Ca sa pun punctul pe “i” acolo unde sigur l-ati ghicit deja, “Surogate” nu tine cu tot dinadinsul sa descoasa toate implicatiile unei lumi atat de fascinante, ci, in schimb, se concentreaza pe redarea actiunii si a culorii locale, intrucatva.
Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!
3 filme pe care trebuie sa le vezi de doua ori ca sa le intelegi
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: