Setari Cookie-uri

Premiera: Scrisori catre Julieta (nu de la Romeo)

Chick-flick, sabloane si splendoare imagistica. Cand am intrat in sala Cinema Pro-ului pentru vizionarea “Scrisorilor catre Julieta”, pe-acestea trei le marcasem din oficiu cu “vazut” pe-o lista imaginara de ingrediente tipic Hollywood-iene. Credeam ca ghicisem deja notele de baza – si nu ma inselam, doar le flatam cu o importanta exagerata. La fel, era de asteptat ca Vanessa Redgrave isi va proiecta experienta si talentul, ascutite de-a lungul celor peste 50 de ani de cariera, asupra unui scenariu dulceag – inca un fapt de care nu ma indoiam – si ca il va ancora in realism. Sau, cel putin, ca prezenta venerabilei le va pune bete-n roate criticilor care abia asteptau sa-l desfiinteze doar pe criteriul asta.

Nu, “Letters to Juliet” nu e croit pentru spectatorii pragmatici, cinici sau impatimiti ai puzzle-urilor psihologice – pe mine insa, in ciuda tuturor micilor carcoteli care vor intina un pic si cronica asta predominant POZITIVA, peisajele, personajele si povestea lor deopotriva, asa desprinse dintr-un vis si idealiste cum sunt ele, m-au cucerit. Si eu chiar nu sunt nici naiva si nici aeriana, nici nu imi misuna fluturi prin stomac si nici nu cred in finaluri fericite. Cu toate astea, “Letters to Juliet” m-a facut brusc constienta de o coarda sensibila din constructia mea feminina, una care va asigur ca va vibra din plin in fiecare dintre voi, chit ca v-o propuneti sau nu. Din 21 mai, distribuit de Media Pro in cinematografe.

Realizat de Ioanina

Daca te abandonezi in voia actiunii, si pui deoparte ciocanelul de critic, nu vei ridica o spranceana incredula cand drumurile batute de Claire in cautarea lui Lorenzo Bartolini o vor aduce fata-n fata cu un sir de tizi ai originalului. Nu te vei intreba retoric cat de lipsit de originalitate poate fi un popor – sau de substantive proprii, o limba. Si nici nu-ti vei inghiti in sec gandurile, pentru ca, lasat de capul lui, “Letters to Juliet” este entertainment de prima clasa, iar fiecare Lorenzo episodic ocazioneaza cate o scena savuroasa, comica sau induiosatoare. Vei aplauda – in plina sala, nu te vei putea abtine – momentul reunirii si te vei topi uitandu-te la batranii indragostiti jucati cu o naturalete dezarmanta, halucinanta, de catre Vanessa Redgrave si Franco Nero – care formeaza un cuplu si in viata reala. Contrastul dintre firescul acestei relatii atipice si artificialitatea "piedicilor" din calea tinerilor blonzi este, insa, mai putin iritant decat ar fi putut fi - gratie probabil si inrauririi exercitate de primii asupra mai histrionicilor Egan si Seyfried...
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Mai 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.