Cantec si voie buna in Fabrica

Cand a sosit Alexandrina pe scena, a amutit lumea: stiam cu totii ca aveam sa fim transportati intr-o lume a ursilor polari si a pinguinilor, o lume fermecata pe care mica bruneta o coace singura, parca pentru sine. Uneori, ca la vernisajul expozitiei din Cafe Verona din 23 octombrie, ca acum in Fabrica, ne imbulzim in tandem, ca sa ii vizitam ciudata realitate nascocita ca-ntr-un vis din care ea pare a nu se trezi nici dupa ce se ridica de la clape. Tablourile ei sunt mirifice, chipurile din portretele ei, in forma de inima, au mai mereu un animalut ajutator sa le tina companie – iar cantecele ei tin isonul, cu o simplitate asumata, afisata, cu o voce cristalina si linii melodice care raman sa te bantuie mult dupa ce prezenta fizica a artistei te paraseste.

---