Am indurat cu stoicism eticheta de spectatori de categorie inferioara, si am urmarit concertul stand pe jos, langa scaunelele laterale “vandute toate” – dar, dintr-un motiv care-mi scapa pana-n ziua de azi, ramase neocupate pe toata durata evenimentului... Am avut doua ore in cap sa uitam de locul nostru in lantul trofic – dar, gratie celor de la Pink Martini, am avut nevoie doar de 3 minute ca sa intram in atmosfera. Mica orchestra din Portland, Oregon, ne-a imbiat sa ne pierdem in ritmurile muzicii mondiale, amintindu-ne mereu de individualitatea noastra romaneasca.
Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!
Piata Festivalului George Enescu revine in septembrie la Bucuresti
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: