Circuitul energiei la Liveland Festival

Circuitul energiei la Liveland Festival
Kudika
24 Iunie 2010

I s-a rezervat nu o scena, ci o arena, iar magicienii line-up-ului ii urzisera nume serioase pe afis. Noapte de noapte, de joi si pana sambata, coloanele Arenelor Romane aveau sa ia prin invaluire mai bine de-o duzina de trupe si sutele de fani aferenti lor, din peisajul muzical alternativ international. Si totusi, festivalul de muzica Liveland s-a dovedit a fi prea de nisa pentru publicul romanesc - razletii din public, cateva zeci, n-au coagulat, atmosfera s-a legat greu, invitatii, in mare parte, si-au recitatat poezia snur, ca la o repetitie generala. Sau poate a fost vina climatului, nu a populatiei: cand cerul a batut gongul dinaintea furtunii multi dintre spectatorii scontati s-au lepadat de trupa favorita de dragul unui acoperis deasupra capului.

In orice caz, desi calitatea muzicii ar fi asigurat, teoretic, un succes rasunator, cum impatimitii rock-ului, sau ai electro-ului alternativ nu au fost de gasit pe teatrul de-operatii, initiativa a esuat, si probabil va trece mult pana sa mai cuteze cineva sa investeasca in imprevizibilul public romanesc. Insa cei cativa care am fost prezenti am apreciat Liveland-ul la adevarata lui valoare, a ceea ce ar fi putut fi daca... Si ne-am simtit bine in prezenta talentatilor artisti care altundeva ar fi umplut arena, si ne-am prefacut ca nu le vedeam dezamagirea cand se uitau in zare, la randurile goale. A fost o vraja de care si noi, si ei, am tinut cu dintii pana ce-a iesit.

Realizat de Ioanina

Pe cat de sablonard, hippie-otic si bocitor canta Laetitia, pe atat de inimitabili au fost urmatorii chemati pe scena. Xiu Xiu, de regula un trio de rock experimental, inseamna vineri doar un el, emo cu alura de punker, si o ea, asiatica inexpresiva cu tutu, care se infiintau in fata noastra fara sa ne arunce mai mult de cateva cuvinte pe toata durata concertului. Angela nu ridica ochii spre noi – poate ca era furioasa la vederea putinilor fani dedicati unei trupe cu 10 ani la activ, poate ca se concentra pe revarsarea furiei in percutie si clape – iar Jamie ii inchisese cu totul, lasandu-se purtat de valul tumultului interior. Versurile solistului (“Grey Death”, “Dear God I Hate Myselfe” etc.) tradau ura fata de sine, disperare nealinata, toate traduse intr-un sound aparte, cutremurator.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri