Setari Cookie-uri

Circuitul energiei la Liveland Festival

I s-a rezervat nu o scena, ci o arena, iar magicienii line-up-ului ii urzisera nume serioase pe afis. Noapte de noapte, de joi si pana sambata, coloanele Arenelor Romane aveau sa ia prin invaluire mai bine de-o duzina de trupe si sutele de fani aferenti lor, din peisajul muzical alternativ international. Si totusi, festivalul de muzica Liveland s-a dovedit a fi prea de nisa pentru publicul romanesc - razletii din public, cateva zeci, n-au coagulat, atmosfera s-a legat greu, invitatii, in mare parte, si-au recitatat poezia snur, ca la o repetitie generala. Sau poate a fost vina climatului, nu a populatiei: cand cerul a batut gongul dinaintea furtunii multi dintre spectatorii scontati s-au lepadat de trupa favorita de dragul unui acoperis deasupra capului.

In orice caz, desi calitatea muzicii ar fi asigurat, teoretic, un succes rasunator, cum impatimitii rock-ului, sau ai electro-ului alternativ nu au fost de gasit pe teatrul de-operatii, initiativa a esuat, si probabil va trece mult pana sa mai cuteze cineva sa investeasca in imprevizibilul public romanesc. Insa cei cativa care am fost prezenti am apreciat Liveland-ul la adevarata lui valoare, a ceea ce ar fi putut fi daca... Si ne-am simtit bine in prezenta talentatilor artisti care altundeva ar fi umplut arena, si ne-am prefacut ca nu le vedeam dezamagirea cand se uitau in zare, la randurile goale. A fost o vraja de care si noi, si ei, am tinut cu dintii pana ce-a iesit.

Realizat de Ioanina

De data asta, incalzirea publicului a cazut in sarcina celor de la Toulouse Lautrec si a formatiei The Mono Jacks, ambele dotate cu un sound altoit perfect pe trunchiul gros al indie-rock-ului universal valabil – cu alte cuvinte, care nu se incorseteaza adresandu-se, din punct de vedere muzical sau lingvistic, exlusiv urechiusii carpato-danubiano-pontice. Lautrecii n-au iesit din tiparele pe care si le stantasera deja in mintea fanilor de-a lungul unor luni pline de concerte – pe fundalul original plamaditelor “Apartman”, “Son of Jorel”, “Wonders” etc., sau a portiunii mai noi din setlist (“Porno”, “Yesman”), cu sonoritatile lor jucause, tril-uite ‘ici, vitezomane ‘colo, n-au schitat niciun efort sa faca show pentru mana de oameni care ne stranseseram pana la ora aceea. Si cine i-ar invinovati de altfel?

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
24 Iunie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.