Diabet insipid: Ce înseamnă și cum se manifestă?

Diabetul insipid și diabetul zaharat nu trebuie confundate. Cele două afecțiuni nu au legătură, diabetul insipid fiind un tip complet diferit de boală. Diabetul zaharat este, de asemenea, mult mai frecvent ca cel insipid.

Diabetul zaharat apare din cauza rezistenței la insulină sau a deficienței de insulină și a nivelului ridicat de glucoză din sânge.

Diabetul insipid, pe de altă parte, se dezvoltă ca urmare a producției crescute a unui hormon în creier, care este eliberat pentru a opri rinichii să producă atât de multă urină pentru a reține apă. Fără acest hormon, apa nu este reținută și rinichii lucrează constant la capacitatea lor maximă.

Ce înseamnă diabet insipid

Diabetul insipid (DI) este cauzat de o problemă fie cu producția, fie cu acțiunea hormonului vasopresină. Dacă aveți DI, rinichii dumneavoastră nu pot reține apa. Acest lucru duce la producerea de volume mari de urină și la accentuarea setei. DI poate apărea la orice vârstă, dar apare mai ales la adulți. Este o tulburare rară, care afectează aproximativ 1 din 25.000 de persoane.

Pentru a înțelege DI, trebuie să înțelegem puțin despre modul în care corpul reglează echilibrul hydric. Echilibrul apei este foarte important pentru organism. O mare parte din ceea ce suntem este alcătuită din apă. În plus, cantitatea de apă pe care o avem în circulație este un factor important în determinarea echilibrului de sare din corpul nostru. Organismul are un mecanism sensibil de reglare a echilibrului apei, cu două componente cheie:

• Vasopresina (AVP sau ADH - hormon antidiuretic) - care reglează cantitatea de apă evacuată din organism prin urină.

• Setea și băutul.

1. Diabet insipid neurogen

Este cauzat de lipsa parțială sau absolută a vasopresinei. Lipsa sa înseamnă că rinichii nu pot reține cantitatea de apă de care are nevoie organismul și produc multă urină diluată. Prin urmare, organismul se bazează doar pe unul dintre cele două mecanisme ale sale pentru a menține cantitatea de apă din organism la nivelul corect, sete și băut. Persoanelor cu diabet insipid neurogen le este sete tot timpul; ei produc frecvent cantități mari de urină pe parcursul zilei și adesea trebuie să urineze de mai multe ori noaptea.

Uneori apare de la sine și cu toate acestea, în multe cazuri, este însoțit de pierderea altor hormoni produși de glanda pituitară. Acest lucru se poate datora unei probleme în dezvoltarea glandei pituitare; o tumoră în interiorul său sau în apropierea glandei; sau rezultatul unui accident sau al unei intervenții chirurgicale la, sau în apropierea glandei.

2. Diabet insipid nefrogen

Este o afecțiune în care rinichii nu răspund la semnalele normale pentru a reduce pierderea de apă. Astfel, rinichii nu sunt capabili să absoarbă apa care trece prin ei.

Simptomele primare sunt poliuria (excretarea unor volume mari de urină) și polidipsia (sete excesivă și băut excesiv).

Simptome diabet insipid

Oamenii pot prezenta simptome ușor diferite, dar unele dintre cele mai comune simptome ale diabetului insipid includ:

• sete excesivă;

• producerea excesivă de urină în timpul zilei și pe timp de noapte;

• deshidratare.

Sugarii cu diabet insipid pot prezenta, de asemenea, următoarele simptome:

• iritabilitate;

• alimentare slabă;

• creștere stagnată;

• febră mare.

Principala complicație a diabetului insipid este deshidratarea, care se întâmplă atunci când corpul dumneavoastră pierde prea multe lichide și electroliți. Dacă aveți diabet insipid, de obicei puteți compensa cantitatea mare de lichide pe care o excretați prin urină, consumând mai multe lichide. Dar dacă nu o faceți, poți deveni rapid deshidratat.

Simptomele deshidratării pot include:

• sete;

• gură uscată;

• senzație de amețeală când stați în picioare;

• senzație de oboseală;

• dificultate în îndeplinirea sarcinilor simple;

  Citește și:

  • Vitamina D, esențială pentru cuplurile care își doresc copii
  • Cristalele perfecte pentru zodia Fecioară: Armonie, împlinire și protecție
  • Mihai Dedu, de la lupta cu kilogramele la lupta pentru viață: Dintr-o dată te vezi în imposibilitatea de a vedea ziua de mâine

• greaţă;

• leșin.

Metodele de investigare pentru pacienții cu producție excesivă de urină ar fi:

• Măsurarea debitului de urină în 24 de ore

• Măsurarea osmolalității plasmatice dintr-un test de sânge (o măsurare a sodiului și glucozei care circulă în sânge)

• Test de privare de apă

• Studiu terapeutic al desmopresinei

Testul de privare de apă privează de lichide timp de 6-8 ore pentru a vedea dacă există o reducere a volumului de urină. Vă puteți aștepta să vă simțiți destul însetat în timpul acestui test. Următoarea etapă este să vă administrați o cantitate mică de desmopresină, de obicei sub formă de injecție. Dacă aveți diabet insipid neurogen, ar trebui să observați o reducere a cantității de urină pe care o excretați. Acest lucru arată că rinichii dumneavoastră răspund la hormon.

Dacă aveți diabet insipid nefrogen, acest răspuns nu apare sau este afectat, deoarece rinichii nu recunosc efectul hormonului în doze mici. Odată ce vi se permite să beți din nou, veți începe să vă simțiți mai bine.

Tratament diabet insipid

Diabetul insipid neurogen este tratat cu un medicament numit desmopresină. Acest medicament acționează în mod specific asupra rinichilor, în același mod ca AVP-ul natural, deși durează mai mult decât AVP-ull natural, deoarece este mai rezistent la descompunere.

Sunt disponibile o varietate de preparate diferite, fiecare dintre acestea fiind administrată pe o cale diferită: injecție, picături nazale, spray nazal, tablete.

Dozele variază între oameni, din nou în funcție de gradul simptomelor. Un obiectiv ideal este ca un pacient să elimine aproximativ 2 litri de urină în 24 de ore în timp ce ia desmopresină.

Un bun test de gestionare a nivelului de lichide este să vă cântăriți în fiecare dimineață. O greutate corporală diferită de la o zi la alta vă poate ajuta să monitorizați echilibrul lichidelor atunci când începeți tratamentul.

Diabetul insipid nefrogrenic nu este la fel de ușor de tratat, dar dacă beau multe lichide și mănâncă o dietă săracă în sare, persoanele cu această afecțiune pot duce în continuare o viață relativ normală.

---