Iubirea fata de femeie

Blogurile Kudika

sfarsit de toamna kudika_1041348 la 17 Noiembrie 2020, 22:16
eleganta si incaltamintea kudika_1041301 la 2 Noiembrie 2020, 00:08
cu gandul la moda kudika_1041299 la 1 Noiembrie 2020, 22:40
cumparaturi preferate kudika_1041296 la 1 Noiembrie 2020, 18:11
e iarna kudika_1041186 la 4 Octombrie 2020, 14:31
schi kudika_1041182 la 3 Octombrie 2020, 23:11

Motto" Dar mai presus de toate, iubesc femeia care m-a facut sa uit toate femeile... "

Multa vreme n-am putut fi linistit, de grija femeilor pe care nu le cunosteam si pe care ma temeam ca nu le iubeste nimeni asa cum ar fi meritat. Ma comportam cu fiecare femeie pe care o intalneam conform acestei framantari fata de totalitatea femeilor.

Ii vedeam pe barbatii din jurul meu preocupati de cu totul alta tinta decat satisfactia femeii. Imi era ciuda pe ei ca nu se lumineaza si nu se simt inaripati in vecinatatea unor femei pe care aveau norocul sa le cunoasca si sa le domine. Eram trist ca ele se lasau domesticite de tot felul de mici brute ocazionale si, in prea multe momente publice, radeau din orice, se lasau coplesite de vulgaritati imbietoare, traiau ca betivii intre larma catorva mese de crasma si nostalgia paradisului.

Dominanta vietii si literaturii mele a fost, mai explicita sau mai tainuita, iubirea de femeie. Nimic din toate bunurile lumii nu m-a insufletit si nu m-a chemat ca farmecul femeii. Era frig si nu mi-era frig asteptand o femeie. Un drum de necuprins mi se arata in fata si, daca femeia dorita aparea in relatie cu acest drum, drumul mi se parea scurt si cuprinzator. Nu stiu sa inot, dar, pentru ca o data la mare femeia pe care o iubeam era sa se inece si m-a strigat sa o salvez, am sarit in apa, am pierdut contactul cu fundul marii si, din dragoste si disperare, am salvat-o. Ca e asa va poate confirma chiar ea, mama copiilor mei, Ioana si Andrei. Mai mult decat atat, am observat in acele momente cumplite ca mi-ar fi fost cu neputinta sa accept ca altcineva in locul meu, sa o salveze pe cea periclitata. Nu m-as mai fi simtit demn de existenta noastra comuna.

Ii spuneam unui om care, acum cativa ani, se mira de vehementa si curajul cu care imi deschisesem sufletul in public, scriind doua carti punctuale de dragoste, ca, daca nu as fi scris acele doua carti de dragoste, as fi murit. El voia sa ma auda explicand cum am traversat perioada umilintei de a fi recunoscut o infrangere in dragoste. Nu aveam cum sa-i confirm banuiala. Caci logica vietii a pus lucrurile la locul lor: din acea umilinta aparenta, pe care am ales sa o traiesc si sa o traversez, a iesit pentru mine biruinta a doua carti de referinta, iar pentru umilitoarea mea muza a iesit, iata, dupa putini ani, un anonimat cu slabe palpairi momentane de celebritate. Fara sa fi dorit sa fac un scenariu, iata ca filmul care a iesit demonstreaza superioritatea sinceritatii si onestitatii cu care un barbat a putut ataca tema umilintei din iubire si a invierii din condamnarea la moarte, prin creatie.

Ma contemplu si imi dau seama ca, fara a trai in acelasi fel si cu aceleasi devastatoare consecinte existentiale, iubirea, nimic din ceea ce fac, nimic din ceea ce visez, nimic din ceea ce traiesc nu ar putea exista fara ea. Ziceam acum cativa ani ca iubirea e motorul a tot si a toate. Zic astazi ca motorului ii trebuie, in mod cinic, trecatorul combustibil al vietilor noastre. Daca ar fi sa recenzez iubirile mele, de-a lungul acestor ani cat veacul, m-as putea considera bogat de atatea carti intamplate si prea putine scrise, de atata monotonie si de atata diversitate, de atata repetata senzatie ca ma sfarsesc si de atata surpriza ca nu m-am sfarsit. Iubind salbatic sau iubind tandru, facand copii sau construind zadarnicii, neacceptand ca femeia e egala mea, ci ca ... femeia e mai sus decat mine, chiar si atunci cand i-am fost salvator, dascal, sau purtator de lira, am fost daruit si am fost generos, am iscat in jurul femeii primejdii si am sarit in primejdii sa o scot de acolo, am iubit-o clasic si am adorat-o suprarealist, nu m-am temut de nimeni si de nimic, facandu-i dreptatea de a o iubi si nedreptatea de a o uita. Am lacrimat aproape feminin si am fost un mascul profitor, am trait tot ce se poate omeneste simti pentru femeie. Am fost inventiv si am fost stupid, am scris carti si am facut parastas pentru taceri, m-au surprins pandarii din satul meu cu prima dintre ele in porumbistea din deal si stiu si ce loc o sa-i destinez, cindva, celei din urma.

Dragostea fata de femeie este, in zilele si noptile lumii, singura poezie adevarata care ne-a mai ramas si care, paradoxal, nici nu mai are nevoie de noi, caci se scrie singura. Atunci cand toate se vor epuiza sub cer, atunci cand civilizatii vor fi gata si monumente se vor narui, cand politica se va-ntoarce la om si nu-l va gasi acasa, cand nimic nu va mai parea sa aiba un rost, va mai ramane ceva de facut pentru noi toti: iubirea fata de femeie.

Voteaza:
Rating curent: (3 voturi)
 
Avatarul lui Camelia_08
Camelia_08 a scris pe 30 Martie 2012, 00:07

Minunat.................FELICITARI !!!!!!!!!!!!!

Avatarul lui MissRainbow
MissRainbow a scris pe 24 Iunie 2012, 15:57

O oda inchinata femeii!!Felicitari!!

Postare comentariu