Setari Cookie-uri

poveste de viata...

E greu sa incepi un nou subiect... Sunt de mult timp membra a comunitatii Kudika, insa m-am limitat doar la a citi temele postate de altcineva si de a raspunde din cand in cand.
Acum insa, se apropie sarbatorile, afara a nins si totul a devenit imaculat pentru cateva ore macar, am impodobit bradul impreuna cu copii si mi-e tare dor de locul in care am copilarit si unde ma simteam odata acasa...
Am fost casatorita 20 de ani. O casnicie in care am intrat copil- nu aveam decat 18 ani- si am iesit mai batrana decat si-ar inchipui cineva. Atunci am crezut ca iubesc... Copiii au venit repede sa ma lege de un barbat care nu m-a considerat niciodata mai mult decat o sluga. Pentru care nu am contat niciodata mai mult decat animalele pe care le cresteau parintii lui la tara. Numai Dumnezeu stie cat am putut indura in acesti 20 de ani, sa fac sa mearga o casnicie bolnava, sa le fie bine copiilor, sa simta ca au un camin. Pe masura ce a trecut timpul lucrurile s-au inrautatit, m-am izolat intr-o lume numai a mea, unde nimeni in afara de copiii mei nu avea loc. Sa nu va inchipuiti ca n-am incercat sa scap... Nu am primit insa ajutor nici de la parinti, nici de la frati si singura nu am fost in stare sa o iau de la capat. Am fost prea slaba si mult prea speriata... Au trecut anii, copiii au crescut, fiica mea a plecat de acasa, la facultate si parca ceva a aprins un semnal de alarma. Mai era doar un an si urma sa raman singura, numai eu si sotul meu, ambii copii fiind departe de casa. Nu va inchipuiti cat m-a speriat acest gand!
Ma gandeam tot mai insistent sa plec, oriunde in lume, numai sa ajung departe de omul care ma inspaimanta. Dumnezeu mi-a scos in cale un suflet curat care m-a ajutat sa ma ridic si mi-a insuflat curaj. Odata cu plecarea baiatului meu la examenul de absolvire, am plecat si eu.
Am gasit un apartament cu chirie, ajutata bineinteles de omul ce mi-a schimbat viata si m-am mutat impreuna cu copiii. Sunt deja 5 luni de atunci, perioada in care nici macar o singura data nu am simtit nevoia sa ma intorc de unde am plecat, desi acolo am lasat munca mea de o viata.
Inainte de a pleca, relatia cu sotul meu se racise atat de mult, incat abia asteptam sa plec... Acum ma suna si imi vorbeste frumos, se arata interesat de cum o duc, de sanatatea mea, imi cere sfatul in diverse lucruri- ceea ce nu a facut niciodata timp de 20 de ani!- ii spun sa-si ia gandul ca nu mai merg inapoi, dar peste un sfert de ora ma suna din nou sa-mi spuna cine stie ce si sa ma roage sa nu mai fiu suparata pe el... Tardiv, din pacate pentru amandoi... O viata am asteptat aceste vorbe si acum vin prea tarziu. Iubesc pe altcineva, un om care ma face sa ma simt regina, eu cenusareasa care nu stia sa ridice ochii... Ce ciudata e viata cateodata si cat de mult se poate intoarce soarta...
Zilele trecute m-a sunat mama, sa-mi spuna plangand ca ii pare rau ca sunt singura printre straini... Nu si-a dat seama ca toata viata am fost singura printre straini, ca am trait o viata in casa cu un strain... Si-ar dori sa ma intorc la sotul meu... Din pacate nu mai vreau acest lucru. Si atata timp cat ei, parintii mei vor incerca sa ma influenteze in acest sens, nu mai merg nici la ei, oricat m-ar durea sufletul...
Acum, tarziu, vreau sa-mi traiesc viata asa cum cred eu ca este mai bine...
Vine Craciunul si sarbatoarea asta a fost totdeauna sarbatoarea familiei pentru mine. Anul acesta insa, voi fi doar eu... Copiii si-au facut deja alte planuri.Ei nu mai au aceleasi valori. Si oricat de linistita as fi acum, oricat de bine mi-ar fi, sarbatoarea asta ma gaseste nostalgica...
lidiaolteanu
Postat pe 16 Decembrie 2007 22:43
Ma bucur nespus pentru tine pentru ca in sfarsit ai avut curajul sa fii tu. Sa te respecti si sa iti respecti sufletul. Indiferent daca va dura sau nu relatia in care esti acum, important e ca esti libera si ca stii ce vrei. Unii nu se trezesc niciodata. ...

Postat pe 17 Decembrie 2007 14:10
Mie mi s-a facut pielea gaina citind randurile tale..pt ca ma gandeam ca poate azi iubesc omul de langa mine si ma iubeste dar in timp povestea s-ar putea schimba la 180gr.. si ar deveni ceea ce ai relatat tu.. o familie cu copii si probleme cotidiene fara nici un altfel de substrat.. si cei 20 de ani de ex in care vezi doar de binele copiilor te consuma pe interior fara sa observi. Trista poveste .. Multa fericire de acum inainte si clipe pline de soare Lidia!!
karis
Postat pe 17 Decembrie 2007 14:19
Niciodata nu este prea tarziu sa luam viata de la capat .Oricand poti lua o hotarare care doare ,dar care te trezeste la viata .Sarbatorile sunt grele cand esti singur dar si cand singuratatea o duci in doi e si mai greu .Trebuie sa gandesti mereu pozitiv si sa te incurajezi .Din cate am calculat eu ai o gramada de timp inainte ,viata ta poate incepe abia acum .Presupun ca ai 38 de ani sau pe acolo si gandeste-te ca daca o sa ajungi sa traiesti pana pe la 60-70 de ani mai poti avea vreo 20-30 de ani de liniste ,caldura si fericire .Mie mi se pare o perioada lunga si buna, deci mult noroc .Sarbatori fericite si.... da la spate trecutul .Maine sigur va fi mai bine.
souldoor
Postat pe 17 Decembrie 2007 19:08
bravo tzie ca ti-ai refacut viatza:)
sper ca nu ai de gand sa te-ntorci la ex-sotul...
copiii pleaca de-acasa si tu tot nefericita ai fi...
asha ca margi inainte si lasa-l in plata domnului, tia-i perdut destul timp cu el:) bafta si sanatate
robertsoana
Postat pe 17 Decembrie 2007 22:53
Bunul Dumnezeu sa-ti ajute in continuare.Fii tare si fa doar ceea ce crezi tu,pentru ca toaata lumea se gandeste la ea.Ai vazut parintii si fratii sau rudele..? Nimeni nu ti-a dat omana de ajutor sau macar intelegere.Asa parinti sau frati nu servesc prea mult...
Sarbatori fericite!Si inca ceva:cauta-ti un serviciu adica incearca sa fii independenta,iti da mult curaj in viata.Si nu in ultimul rand roaga-te,fii intr-o buna legatura cu Dumnezeu,este parintele celor singuri.O spun din experienta.
Te pupic!
katykat
Postat pe 18 Decembrie 2007 04:00
Va multumesc mult. Sincer, m-am obisnuit atat de mult sa trec neobservata, incat nici nu m-am asteptat sa am atatea suflete aproape!
Am un serviciu, care, desi nu-mi da independenta totala, ma ajuta enorm. Si sunt convinsa ca voi mai gasi si suplimentar de lucru, sa pot face fata tuturor cheltuielilor singura la un moment dat...
Va doresc sa aveti parte de toata fericirea din lume, iar sarbatoarea Craciunului sa va aduca multa caldura in suflete si-n casa. Sa aveti parte de familii care sa va iubeasca si sa va ofere dragoste si liniste sufleteasca.
Iar Mos Craciun sa va aduca cadoul mult visat!
lidiaolteanu
Postat pe 19 Decembrie 2007 12:38
nu ma asteptam sa citesc aici o astfel de poveste...mi-au dat lacrimile..ma bucur ca ai avut curajul de a face ceva pt tine! iti doresc toata fericirea din lume si sa nu regreti vreodata decizia luata:)
o_fata
Postat pe 4 Februarie 2008 20:39
incredibil!chiar plang cand citesc randurile tale,lidia.dar nu plang pentru povestea ta trista ci ma emotioneaza curajul pe care l-ai avut!ma regasesc in randurile tale dar nu din prisma sotiei ci a fiicei unei femei care a trecut prin situatia ta,mama mea.Plang in hohote pt ca abia acum,dupa 20 de ani de cand a plecat de langa tatal meu,imi dau seama prin ce a trecut.Dar stiu ca a facut-o pentru noi,copiii ei,si-a sacrificat tineretea pt a ne fi noua bine.Intr-adevar,voi femei curajoase,meritati tot respectul din lume!!!

Postat pe 5 Februarie 2008 09:58
draga lidia, ma bucur sincer pentru tine, te respect si te admir ca ai avut taria, pe care multe femei, inclusiv mama mea(manuela_m, si eu sunt fiica unei femei care a avut o viata de calvar, langa un barbat care n-a stiut sa o iubeasca, sa o aprecieze, si nici macar sa o respecte cat de cat!), nu au avut-o!!! aceea de a mai lua o data viata in piept, chiar daca asta s-a intamplat dupa multi, multi ani de suferinta. si te felicit pentru ca ai mai putut si vrut sa crezi in dragoste, dupa o viata chinuita si fara iubire. iti doresc ca dragostea ta sa dureze cat mai mult, sau sa fie chiar pentru totdeauna, si sa fii sanatoasa, ca daca le ai pe astea doua, Dumnezeu te va ajuta sa implinesti toate alte dorinte pe care le-ai mai avea!

Postat pe 6 Februarie 2008 17:29
interesant...nu stiam ca o femeie poate avea un asemenea curaj,dar si noroc,dupa atatia ani ...multe ,mai degraba majoritatea se complac in situatie,si nu au
lief
Postat pe 15 Februarie 2008 13:49
felicitari.. si doar bucurii de acum incolo!
olga43
Postat pe 9 Iulie 2008 22:50
Salut toate doamnele si domnisoarele care utilizeaza acest minunat site.Mi-am facut cont pe kudika de la inceput dar niciodata nu am simtit sa scriu in acest forum dar vreau sa zic o poveste care din pacate este foarte trista. Nu este a mea, ci e povestea unor profesori parinti - familia Sirbu din Iasi, care trec prin momente dificile.Ziua de 10 iunie 2008 le-a marcat în mod dramatic vieþile. trec prin momente cumplite de disperare, de teamã, de speranþã, de rugãciune, de nesomn, de permanentã neliniºte sufleteascã…….coºmarul vieþii lor. Motivul:
la un control dermatologic de rutinã (fetiþa lor de numai 11 luni avea 2 dunguliþe galbene deasupra cãlcâiului drept) li s-a recomandat sã faca o analizã de profil lipidic pentru cã li s-a spus cã s-ar putea ca acele dunguliþe sã fie depuneri de colesterol care se numesc xantoame.Aanalize s-au fãcut numeroase iar rezultatul a fost aproape acelaºi: colesterolul era de 1036 mg/dl.cand un bebelus trebuie sa aiba intre 50 si 100.Daria acest ingeras are nevoie de transplant de ficat, e foarte posibil ca mama sa fie donatoarea dar acest transplant necesita foarte multi bani 85.000 pentru ca trebuie facut in Belgia.Apelez la inimile voastre de mame si viitoare mame.Daca vreti sa ajutati si cunoasteti cu mai multe amanunte aceasta poveste gasiti aici http://dariasarbu.uv.ro/site/. Ajutati-o pe Daria sa ramana in viata !
malushika
Postat pe 10 Iulie 2008 09:14
* 85.000 euro (imi cer scuze)
malushika
Postat pe 10 Iulie 2008 09:18
BRAVO..ma bucur din tot sufletul pentru tine.Ma regasec in cele povestite de tine,dar din pacate eu nu am avut curajul tau...si am pierdut trenul, care a stat destul de multicel in gara mea si a asteptat sa iau o decizie .Acum regert amanic.A fost singura data in viata mea cind m-am simtit inplinita,iubita,dorita si apreciata...Eu nu am avut curajul tau ,de a risca totul si de a ma desprinde de tot trecutul meu...BRAVO.
Motanelul
Postat pe 27 Iulie 2008 16:29
Felicitari!!!Numai o femeie puternica este in stare sa puna capat zilelor alaturi de un barbat care nu merita absolut nimic si sa o ia de la capat!!!Stii vorba aceea, te ridici de jos, te stergi de praf si mergi mai departe!!!
Si parintii mei sunt despartiti de vreo 12 ani si i-am spus mamei mele de nenumarate ori ca trebuia sa faca pasul acesta mai devreme, sa nu accepte sa fie umilita...Acum suntem noi trei,eu mama si fratele meu si ne e foarte bine!!!Iar tatal meu, desi s-a schimbat fata de cum era inainte, a ramas acelasi tip egoist si topit dpa bani...cu toate acestea, parintii mei au ramas prieteni, fiecare cu casa lui
Multa,multa bafta si sa nu te uiti niciodata in urma!!!
blindgirl
Postat pe 15 August 2008 17:53
imi pare bine pt tine si in acelasi timp imi curge o lacrima pt cele care nu gasesc niciodata puterea sa reinceapa...
mirelacm
Postat pe 15 August 2008 21:49
sunt multe femei care au povesti asemanatoare de viata..este destul de trist dar...te felicit lidia ca ai avut curaj sa lasi in urma tot..sunt sigura ca te-au sustinut copiii..inca odata felicitari...multe putem sa luam exemplul tau dar ne lipseste curajul.pacat pentru noi.Sunt de acord cu tine, Craciunul este sarbatoarea familiei, dar ma intreb care familie, cea in care unul munceste de branci si celalalt tot pe branci vine acasa....si mama mama ce mai uraturi..sa le poti duce pana la anul viitor.Dupa Cracun vine Revelion...dupa aceea Pasti si etc..o tinem tot intr-o "uratura" si o bautura si ...ce bine ne intelegem noi...ar fi multe de spus, de scris de n-ar incape pe acest site.Poate mai ai noutati. te astept.
just28
Postat pe 25 August 2008 23:53
De la: lidiaolteanu, la data 2007-12-19 12:38:04Va multumesc mult. Sincer, m-am obisnuit atat de mult sa trec neobservata, incat nici nu m-am asteptat sa am atatea suflete aproape!
Am un serviciu, care, desi nu-mi da independenta totala, ma ajuta enorm. Si sunt convinsa ca voi mai gasi si suplimentar de lucru, sa pot face fata tuturor cheltuielilor singura la un moment dat...
Va doresc sa aveti parte de toata fericirea din lume, iar sarbatoarea Craciunului sa va aduca multa caldura in suflete si-n casa. Sa aveti parte de familii care sa va iubeasca si sa va ofere dragoste si liniste sufleteasca.
Iar Mos Craciun sa va aduca cadoul mult visat!


Si eu cred ca ai facut bine Lidia!!!

TU ti-ai facut datoria, pentru mai departe ... doar tu poti sti DACA mai ai vre-o alta datorie, fata de tatal copiilor tai!? Eu spre exemplu, in masura in care voi putea ii voi fi alaturi in momentele de cumpana daca vre-o data va fi necesar, dar ... altfel, nimic n-a mai ramas (nici macar respect). Necazul meu este ca eu, mai in varsta fiind am 2 copii mici.

Este absolut regretabil ca oamenii NU-si dau seama ce-au avut decat atunci cand este prea tarziu! Acest lucru se intampla cel mai adesea cu barbatii.

Si stiu, ca daca eu voi fi plecat cu siguranta situatia ar fi fost alta, exact ca si in cazul tau ... si poate ne-am fi impacat!

Dar n-am vrut si n-am facut nici o data ceva pentru a constrange pe cineva sa faca ceva anume! Nici sau cu atat mai mult pentru a se indragosti de mine ...

CAND si DACA ceva este sa fie, sa vina de la altcineva, atunci asa trebuie sa fie - aceea ne este soarta!!! si NU una fortata!

Esti norocoasa pentru ca ti-ai vazut copii mari si te felicit daca esti TOTUSI pe propriile picioare si NU esti DIN NOU DEPENDENTA de altcineva!
Iti doresc sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru fiecare clipa de fericire ce o ai si sa nu te mai intristezi nici o data, orice s-ar putea intampla intre tine si iubitul tau.

Nimeni nu-i de vina pentru tot ce ni se intampla pe Pamant, doar deciziile NE APARTIN.
Si ''Tot Raul Este Spre Mai Bine!'' cel mai adesea

Ma bucur sincer pentru TINE!

Simply_i
Postat pe 21 Decembrie 2008 22:29
De la: Motanelul, la data 2008-07-27 16:29:00BRAVO..ma bucur din tot sufletul pentru tine.Ma regasec in cele povestite de tine,dar din pacate eu nu am avut curajul tau...si am pierdut trenul, care a stat destul de multicel in gara mea si a asteptat sa iau o decizie .Acum regert amanic.A fost singura data in viata mea cind m-am simtit inplinita,iubita,dorita si apreciata...Eu nu am avut curajul tau ,de a risca totul si de a ma desprinde de tot trecutul meu...BRAVO.


Si eu m-am regasit, din pacate, in cele povestite de tine, Lidia, si cel mai ciudat e ca fostul meu sot, dupa catva timp in care s-a prefacut destul de bine ca plange si ingenuncheaza in fata mea ca sa-l primesc inapoi, si-a gasit o alta, pe care o cheama... Lidia!

Iar pentru ce zici tu, Motanelule... fapt este ca eu am fost impresionata pana la lacrimi de filmul lui Eastwood, The Bridges of Madison County, in ultimii ani ai casatoriei mele, cand credeam ca nimeni si nimic nu ma va scoate din acest drum in impas si am hotarat ca sacrificasem destul din viata mea unui om care nu a meritat-o niciodata. Desi fusesera semne si inainte, si am plecat o data de acasa cu copiii mici, totusi am ramas langa el, cu gandul ca cei mici au nevoie de tatal lor, si nu am vrut sa le aduc un alt om in casa. Dar cand cea mai mica a implinit 12 ani, am hotarat ca am si eu dreptul sa-mi construiesc viata asa cum cred eu, si am plecat fara sa mai intorc capul inapoi. Ceea ce e surprinzator e ca acest om, pentru care am fost, timp de 15 ani de zile, ultima persoana din lume, si-a schimbat comportamentul de pe-o zi pe alta. Ceea ce nu e deloc surprinzator e ca schimbarea lui de comportament nu a durat mult, si s-a "consolat" repede cu alta, careia-i povesteste aceleasi salade pe care mi le povestise si mie la inceput, si pe care o "tine" prin faptul ca ea nu are unde sa locuiasca si el o gazduieste la el....

Dar sa nu crezi ca exista numai UN tren, si ca nu trece decat o singura data prin viata ta. Iesind din aceasta casatorie, am gresit si eu putin, inchipuindu-mi ca primul mai de doamne-ajuta care a trecut pe acolo, va fi cel bun... Viata te invata ca in general oamenii sunt egoisti si se gandesc mai mult la cum sa le fie lor bine, si nu celui/celei care e langa ei. Noi femeile suntem mai altruiste, poate si pentru ca ne dam seama ca daca cei de langa noi nu sunt fericiti, nici noi nu putem fi fericite

Numai bine tuturor, si sa fiti iubiti!
minisouris
Postat pe 2 Ianuarie 2009 11:50
Totul ei intr-o permanenta schimbare,nimic nu ramane fix. trebuie sa fii in viata pregatit la ori si ce. Nu trebuie sa crezi ca tie nu ti se poate intampla. Este adevarat ca nu-si doreste nimeni...dar e bine sa iei in calcul ca urmatorul poti fi tu. Asa treci cu mai multa usurinta peste tot.
Va multumesc....
Motanelul
Postat pe 16 Ianuarie 2009 18:28
Pot spune cu mana pe inima ca ma regasesc in cele scrise de tine...cu o mica difernta eu am fost casatorita 25 de ani si am fot departe de prieteni rude si tara.Nu am avut nici o remuscare atunci cand am facut pasul spre o viata noua. Regret ca nu am avut curajul mai devreme. Ma bucur pentru tine si te felicit din tot sufletul.
Motanelul
Postat pe 17 Ianuarie 2009 19:22
oamenii au tendinta spre a se complace spre o o anumita viata , mentalitate . suporta greu schimbarile si le e frica de noi incepututri . insa intotdeauan depinde de noi ceea ce alegem sa fie bun pt noi
Calypso23
Postat pe 17 Ianuarie 2009 19:28
FELICITARII!!!!!!!!!!!!
E minunat ce ai reusit si sper k si copii tai sa aprecieze sacrificiul care l-ai facut pt ei.
Stii am ami cunoscut si alte femei care au trecut sau trec prin ce ai trecut tu.
Bv tie.
sincer ma bucur k ai avut taria de caracter sa pleci si sa-ti refaci viata!!!!
numai bine!!!!!!
ioanageorgiuADY
Postat pe 30 Ianuarie 2009 11:18
Bravo,esti un exemplu pt multe femei care inca traiesc in umbra barbatului,sa-ti dea D-zeu fericirea de care nu ai avut parte atatia ani!
o_inima_pustie
Postat pe 8 Februarie 2009 09:28

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
In curand pleaca dincolo sa lucreze, help !!! 27 De la: steffy91 17 Iulie 2011 21:48
Interpretare vise 131 De la: MAMAITA 13 Februarie 2012 12:03
O sansa de reabilitare? 14 De la: Amaruie 7 Mai 2009 11:47
nou 3 De la: alfredodecurtofreco 11 Octombrie 2010 13:47
cat de greu e sa fi sincer?? 1 De la: ella_dark 5 Mai 2011 12:40