Telefon
031 228 61 20
& 031 228 61 23
Mai multe
Mai multe
| Buna fetelor,haideti sa incercam sa spunem ce avem pe suflet,piedicile ce au existat in viata noastra,impasurile prin care am trecut,si ce solutii am gasit,ce ne-a facut sa mergem inainte,si mai ales daca acestea ne-au facut mai puternice sau din contra. | ||
|
Postat pe 19 Martie 2008 11:09 |
||
|---|---|---|
| hai sa-ncep eu. pai aveam 23 de ani si o relatie de 5 ani care mergea bine si ne ducea spre o casatorie care urma sa se produca anul ce urma. prima mea iubire, primul barbat din viata mea...eram fericiti si avem un milion de planuri de viitor.DAR: o seara de decembrie, polei, un accident de masina mi l-a rapit de langa mine.locuiam impreuna si el se intorcea din bucuresti acasa unde eu il asteptam. ma sunase sa-mi spuna ca mi-a luat ceva( un cadou) si bia asteapta sa-mi vada 'fatuca 'cand il voi primi. ei bine era ultimul apel pe care il facuse. am avut oroarea sa fiu sunata de pe nr. lui de un domn ( politai) care mi-a dat vestea fara nici un menajament.adica mi-a spus ca e mort in accident de masina. am ramas socata si nu am stiut cum sa reactionez.nu stiu cat a trecut pana am avut curaj sa o sun pe mama lui sa-i dau vestea. in rest urmatoarele zile cu inmormantarea si acum i-mi sunt in ceata. stiu ca nu am putut sa plang si sase luni dupa am fost zombi, mama chiar vroia sa ma duca la psiholog. pana intr-o zi cand am reusit sa ma exteriorizez incercand sa scap de durere prin lacrimi. asa a inceput procesul vindecativ. am depasit momentul in timp si cu ajutorul familiei si prietenilor.au fost momente in care ma certam cu dumnezeu pt ca nu intelegeam de ce m-a pedepsit, au fost momente in care i-mi pierdusem directia in viata. dar am gasit puterea sa ma adun si sa-mi continui viata. dupa experienta asta am devenit mai puternica... si poate mai inteleapta. | ||
|
Postat pe 19 Martie 2008 12:05 |
||
| Vivi_ana imi pare ff rau pentru tine.sincer. si-ti doresc sa ai parte numai de lucruri frumoase toata viata, desi nu stiu daca poate compensa ceva suferinta acesta. sa stii ca si eu m-am gandit uneori cum as reactiona daca mi s-ar intampla ce ti s-a intamplat tie si eu nu stiu daca mi-as mai putea reveni, cred ca as innebuni. e bine ca ai reusit sa-ti revii. ce cred eu sincer, si-ti spun asta pentru ca am constat ca chiar asa este, nimic in viata nu se intampla fara sens. acuma si daca ma intrebi ce sens are sa-l pierzi pe omul care inseamna totul pentru tine cand sunteti atat de fericiti, nu stiu sa-ti spun, dar cred ca trebuie sa fii optmista pentru ca sigur destinul se va revansa intr-un fel sau altul fata de tine, chiar cred asta!iti urez sa fii in continuare la fel de puternica si la momentul potrivit sa intalnesti pe altcineva care sa-ti umple sufletul de soare. | ||
|
|
||
|
Postat pe 19 Martie 2008 12:25 |
||
| si eu am suferit o depresie destul de urata din cauza unui baiat// a unui nenorocit (nici nu stiu cum sa il numesc) si am tinut-o in plans si imsomnii vre-un an. nici acum, chiar si pe un forum unde sunt in fond si la urma urmei,o anonima, nu ma simt pregatita sa vb despre ce mi s-a intamplat atunci (poate si din cauza ca port si eu o parte din vina, ca m-am lasat orbita de sentimentele fata de el si n-am vazut ce bine si frumos ma insela) si s-a intamplat acum 4 ani. ce m-a ajutat foarte mult a fost faptul ca m-am angajat (era primul job) si faptul ca aveam multe reponsabilitati m-a facut sa uit treptat noptile cand mi se unmlau ochii cat pumnul de la atata plans si faptul ca nu mai reuseam sa adorm nici cu diazepam mai devreme de 4 dimineata. | ||
|
Postat pe 19 Martie 2008 12:32 |
||
| mi-am egasit echilibrul si in viata de cuplu, cu toate ca a fost greu. am langa mine un barbat care ma iubeste si avut rabdare cu mine.stii cum e inviata se spune ca nu-ti este dat mai mult decat poti duce. | ||
|
Postat pe 19 Martie 2008 12:38 |
||
| da, exact asa zice si soacra-mea care a avut o viata ff nefericita alaturi de socru-meu, si inselata si-njurata si facuta ca la usa cortului de unul complexat ca e nevasta-sa mai desteapta si mai descurcareata decat el ,capul de familie. | ||
|
Postat pe 19 Martie 2008 12:48 |
||
| Nimeni nu e privat si de momente dificile in viata , unele n`ar fi atat de grele daca nu am avea noi tendinta de a duce necazul nostru la extrem si de a face dezamagirea noastra o catastrofa , pt ca am observat ca asa tindem sa procedam femeile. Ce pot sa spun...o tragedie in adevaratul sens al cuvantului pt mine a fost moartea bunicului meu exact in ziua cand implineam 17 ani.A fost mult mai mult decat un simplu bunic , a fost omul care m`a crescut, exemplul meu de om de cariera si de familie , un om care prin functia lui a reusit sa fie remarcat dar in acelasi timp iubit de foarte multi oameni.Nu am avut o viata cu multe lipsuri , nici acum nu am , insa cred ca in acel moment am perceput viata asa cum e ea si m`am maturizat brusc.Suferinta aceea nu o voi putea descrie niciodata in cuvinte , lacrimile , regretele , dorintele de a muri si eu cu el nu prea pot fi exprimate.Nu pot sa spun decat ca niciodata nu am suferit si nu cred ca o viitoare suferinta pentru un barbat din viata mea o va egala pe aceea.Fiind mai sensibila de fel , mi s`a intamplat sa plang si sa ma consum pt un barbat sau altul care nu a fost doar un simplu trecator in viata mea ...perioada de 'glorie' fiind cam o saptamana de plans si stat numai in pat cu 'cerul cazut pe mine'. Totusi de fiecare data am gasit in mine forta de a ma repune destul de repede pe picioare.Cred ca suferinta ne face sa fim mai umani , si constat ca dezamagirile nu m`au facut mai rece sau mai putin iubitoare ,poate doar mai atenta si mai cerebrala.Pentru toate femeile care au suferit sau sufera...lacrimile se platesc , in majoritatea cazurilor in aceasta viata , nu in alta ... si nu se stie ce iti rezerva viitorul ...la mine s`au intors vreo 2 barbatzei cu pareri de rau dar in acelasi timp foarte siguri pe ei ca va fi tot ca ei...si s`au lovit de niste refuzuri trantite raspicat de catre mine ca doar too late ...a fost o vremea si atat...si ce bine m`am mai simtit! Aveti grija cum , cand si pe cine iertati ... oricum va veni timpul cand o veti face si cu mintea nu cu sufletul ...pana te calesti e mai greu! | ||
|
Kittynelle Postat pe 19 Martie 2008 13:44 |
||
| Eu sunt suparata acuma...sotul meu e in spital suspect de o boala nemiloasa...suspect...acuma sunt in momentul in care ma rog la Dumnezeu.Dar orice ar fi vom trece impreuna fiindca ne iubim.Pe aceasta cale le multumesc tuturor care m-au incurajat.Si as vrea sa va scriu unul din multele mesaje care mi le-a trimis din spital exact cum a scris el:"Afara este vremea asa de urata,asa ca ma refugiez in gandurile mele,unde vremea este frumoasa...pentru ca acolo esti Tu!Te iubecs."E cel mai scump barbat...si il iubesc din toata inima si cu toata fiinta mea. | ||
|
butterflylili Postat pe 19 Martie 2008 15:22 |
||
| Cred ca pentru mine primul hop din viata a fost sarcina si nasterea baiatului meu:sarcina toxica,chinuri groaznice la nastere(dureri la 2-3 min. timp de vreo 1o ore fara a ti se da atentie,noapte fiind),scor Apgar al copilului=6(cand un scor bun este 9-10).....nu va speriati,fetelor,ca nu se intampla tuturor.....dar cred ca adevaratul hop a fost depresia postnatala care a urmat!!!....si care m-a chinuit timp de aproape un an!!!....si daca nu era sotul meu langa mine.....poate acum eram,cum am mai spus in alte comentarii,cu aripioare negre pe umeri,daca intelegeti....si nu ca sa scap eu de "probleme",ci pentru ca simteam ca devenisem o povara.....de ce ???....pentru ca imi respingeam copilul,nu voiam sa-i dau sa suga,imi era chiar frica de el,nu mai faceam nimic,nici nu mai voiam sa traiesc...in acele momente,aveam de toate(si un sot bun,si un copil sanatos,si o situatie materiala buna,si parintii langa mine) si totusi... nu aveam nimic!!!......de atunci eu pun pe primul plan sanatatea si iubirea si intelegerea.....pentru ca daca nu esti sanatos degeaba ai de toate pentru ca nu te poti bucura de ele.....si cu ajutorul dragostei si intelegerii si increderii sotului meu am putut depasi acest moment dificil.....unul dintre multele prin care am mai trecut:un accident ulterior al sotului meu in care a fost precum pisica cu 9 vieti,lipsa serviciului cam 9 luni de zile,amandoi in acelasi timp(va inchipuiti cum e sa mananci cartofi cu paine ca sa ai ce-i da copilului sa manance si sa-ti vinzi bijuterii ca veneau sarbatorile si nu avem ce pune pe masa???),posibilitatea pierderii casei pe care o pusesem gaj la un imprumut,moartea parintilor mei in situatii fulgeratoare,pragul unui divort(oare va vine sa credeti ca si eu am fost in pragul unui divort???),etc,etc.....si de aceea ,cum zicea si Puffilici,problemele si greutatile nu m-au facut mai rea sau mai egoista sau mai rece.....din contra,mi-au accentuat credinta mea ca dragostea,increderea,vorba buna,diplomatia,optimismul fac minuni in fata piedicilor.....si totodata greutatile te calesc si te fac sa fac sa gandesti de doua ori inainte sa spui sau sa faci ceva.....va pup si va urez numai de bine!!! | ||
|
Postat pe 19 Martie 2008 16:29 |
||
|
Cred ca fiecare dintre noi a trecut un mare hop in viata. Al meu a fost cand aveam 23 de ani.Am crezut eu atunci ca l-am intalnit pe FAT FRUMOS.Un an de zile am trait o poveste de dragoste incredibila.In timp acest barbat a inceput sa ma verifice, prin telefoane pe fix (sa vada daca sint acasa)urmariri la facultate; ba chiar a avut tupeul sa iese la un suc cu o colega de a mea de facultate pe care a intrebat-o cu ce colegi vorbesc etc. A incercat sa ma indeparteze de toti prietenii mei.Era gelos pe tot ce misca in jurul meu!Bolnav om.Trebuia sa ne casatorim, cand hodoronc tronc m-a acuzat ca l-am inselat!Am suferit ca un caine atunci. Nopti albe, lacrimi, parca picase cerul pe mine.La un moment dat nu am mai putut si m-am despartit de el, desi el nu vroia.Asta mi s-a parut cel mai ciudat!Dar DUMNEZEU si familia mea m-au ajutat sa trec cu bine de asta.Am hotarat ca atunci cand voi avea ocazia sa ma razbun pe el!Mai tarziu am aflat de la un prieten comun de toate porcariile pe care le facuse cand eram impreuna.Si normal ca am aflat ca el ma inselase! Atrecut timpul si barbatul in cauza s-a casatorit! Si cum roata se intoarce, ne-am intalnit din intamplare.Si ce credeti voi? Handicapatul a inceput sa imi spuna ca si-a dat seama ca eu sunt singura lui dragoste si ca o sa ma iubeasca pana va muri si ca numai cu mine poate fi fericit. UAUUUUU!!!!!!! Atunci i-am spus"Asta e blestemul tau pentru ca nu m-ai apreciat si ai grija de femeia care ti-ai ales-o ca sotie si lasa porcariile!" In momentul in care i-am spus ca e un barbat in viata mea care ma iubeste si pe care-l iubesc nu ia venit sa creada si a incercat tot felul de chestii urate. Ii multumesc lui DUMNEZEU ca mi-a dat barbatul minunat care este langa mine acum si care ma face sa ma simt iubita!!! Asa ca pana la urma am fost razbunata!Ca DUMNEZEU NU DOARME!Si pana la urma toti platim pt. greselile noastre. Si totusi sunt recunoscatoare pt aceasta experienta pt. ca datorita acestui om m-am maturizat si apreciez mai mult ceea ce am. |
||
|
Postat pe 19 Martie 2008 18:41 |
||
| interesant- adica ceva de genul "hotul striga hot "- tu cum de nu ai simtit ca te insela,ca de obicei o femeie simte lucrul asta ?si cu cine a facut-o ,cu colega ta de scoala ? | ||
|
lief Postat pe 20 Martie 2008 10:05 |
||
|
pleca in tot felul de delegatii in ultimul timp, ca de, omului ii placea spuma societatii.o data, cand a plecat am simtit ca e ceva in neregula si am incercat sa-l sun si gagiul avea tel. inchis.cand a venit mi-a spus ca i se descarcase telefonul.. dar eu toata seara aia am simtit un ghimpe.stiam ca o "colega" dea lui casatorita ii tot dadea tarcoale..mai tarziu mi-a spus ca tipa in seara aia se dusese in camera lui si incercase sa se culce cu el, dar el a refuzat (daaa)! eu am lasat-o balta atunci, dar nu mi-a scos nimeni din cap ca s-a intamplat ceva. dar, am trecut cu vederea fiindca nu aveam nici o dovada. de, eram oarba de iubire! stia sa se ascunda foarte bine! oricum, datorita lui, am invatat sa cunosc barbatii de aceeasi teapa. |
||
|
Postat pe 20 Martie 2008 10:24 |
||
|
offff DOAMNEEE!!!! anaphiele ma bucur ca esti o femeie puternica!! tot respectul pt. tine!! avem impresia ca dramele noastre sunt cele mai grave!! dar cand le aud si pe ale altor femei parca nu mi se mai pare atat de grav! |
||
|
Postat pe 20 Martie 2008 10:35 |
||
| stii cum se spune'' daca ar fi sa alegi o parte din dramele celorlalti tot pe ale tale le-ai prefera'' asa si eu asa si voi.desi am trecut prin multe nu as da nimic in schimb. ma bucur doar ca nu m-am lasat invinsa si sper sa existe multe femei care sa citeasca povestea mea,si sa inteleaga ca daca o fetita de 14 ani a reusit sa treaca peste tot,atunci si o femeie va reusi.si tocmai asta este scopul discutiei:sa ne dam seama ca nu suntem singure si ca se poate si mai rau. ms si va pup | ||
|
Postat pe 20 Martie 2008 11:10 |
||
| adevarul este ca in viata treci prin multe, ca esti copil, ca esti in floarea varstei, nu conteaza; uneori ai impresia ca suferinta ca a ta nu mai exista, uneori te intrebi de ce iti da dumnezeu atatea greutati si altii nu mai pot de bine si te gandesti daca asa ti-a fost scris sau ti-ai facut-o tu cu mana ta ......Momentan, nu am nimic pe suflet, piedici si impasuri au existat de-a lungul vietii mele, dar solutia care am gasit-o de fiecare data a fost aceea de a merge mai departe si de a nu regreta. Pot sa afirm ca daca mi-ar cere dumnezeu sa-mi aleg in alta viata cum vreau sa traiesc, i-as cere aceleasi lucruri, nici mai mult, nici mai putin. Pentru ca toate lucrurile bune si rele prin care am trecut m-au facut ceea ce sunt acum. Si decat sa spun "doamne, fereste-ma de greutati si necazuri" mai bine spun "doamne, da-mi cat pot sa duc". | ||
|
Postat pe 20 Martie 2008 15:21 |
||
| Anaphielle te admir pentru cum ai reusit sa te redresezi in viata...pt. ca ai luptat,sa ramai vesnic optimista si sa va iubiti toata viata... | ||
|
butterflylili Postat pe 20 Martie 2008 15:52 |
||
| multumesc butterflylili,iti doresc sa ai parte de fericire si liniste in viata.-----princess ai dreptate intr-un fel,insa nu stiu daca dumnezeu mi-a dat chiar cat am putut duce, pt ca de multe ori tineam in spate numai speranta. si din cauza greutatii cazusem in noroi,si multi refuzau sa se manjeasca pt mine. Nu m-am ridicat singura, nici macar nu incercam sa ma ridic...doar ma minteam... norocul meu a fost ca am avut vointa si am profitat de ocazia ivita.si,da,ma rog la Dumnezeu sa aibe grija de noi, si sa ne dea puterea sa trecem peste toate obstacolele vietii. caci sunt sigura ca vor mai fi. | ||
|
Postat pe 21 Martie 2008 12:24 |
||
| anaphielle...te admir f mult....si sa stiti fetelor ca totusi e mult mai trist sa treci prin greutati la adolescenta.....mai ales de la 14 ani....pai la acea varsta esti un copil....si totusi eu zic k exista termen de comparatie intre a trece prin greutati de genu asta la 14 ani si alta este la 20 de ani, de exemplu....suferinta este la fel de grea pt. toata lumea...dar este si mai trist cand esti fortat de imprejurari sa te maturizezi de la 14 ani, sa vezi toate porcariile care exista pe lumea asta, in loc sa-ti traiesti adolescenta...te admir mult anaphielle...nici eu nu am avut niste parinti straluciti..tata nu mai este cu mine de la 1 an iar pe mama am inceput s-o cunosc cu adevarat abia la 18 ani...din pacate...cu toate relele ei si minciunile si inconstienta ei fata de mine...si au am vrut sa plec de acasa de cateva ori..dar am preferat sa rabd, pt k era si mai greu singura....muncesc de la 18 ani pt. k mama nu a mai putut intretine casa singura....si sufeream f mult din cauza acestui lucru, pt k eram clasa a 12- a si aveam visuri mari in legatura cu facultatea...dar nu le-am putut urma pt k din acea clipa, de la 18 ani, trebuia sa ma apuc de munca definitiv si nu aveam cum sa fac fata unei facultati de multimedia...ma plangeam draga mea si regret aceste lucruri,dar acum sincer, apreciez k mi-a dat Dumnezeu numai atat de dus, pt k vad k altii au mult mai multe de dus...te admir..once again..sper sa ai parte numai de bucurii de acum incolo si de impliniri, pt a-ti echivala perioada urata prin care ai trecut.. | ||
|
iulia12 Postat pe 21 Martie 2008 13:16 |
||
| multumesc iulia. multumesc fetelor!! eu nu am prieteni cu care sa ies in oras,carora sa le zic of-ul meu,insa acum ma faceti sa simt ca am o multime de prietene care ma admira si ma ajuta. va multumesc din suflet. nici nu va dati seama cat de bine ma simt stiind ca va am pe voi si ca am cu cine discuta. va multumesc din suflet !!! | ||
|
Postat pe 21 Martie 2008 23:47 |
||
| uneori ma-ntreb cat de admirat poate fi faptul ca am facut 2 avorturi...oare chiar as putea spune ca am o nevinovatie? nu inteleg femeile care omoara sufletele astea fara pic de sentiment... pe mine ma doare...si plang nu pentru ceea ce am facut,ci pentru ca i-am avut si i-am pierdut.insa ma bucur ca am invatat ceva,iar atunci cand eu voi avea o fetita voi sti sa am grija de ea. sa-mi spuna fara frica sau rusine daca si-a inceput viata sexuala, o voi invata sa se protejeze. vreau sa-i fiu mai intai prietena...am doua sufletele nevinovate acolo sus in cer...doua sufletele pt care plang si pe care le iubesc. | ||
|
Postat pe 24 Martie 2008 20:05 |
||
| dupa 2 avorturi crezi ca vei mai avea copii? multa bafta | ||
|
talida22 Postat pe 25 Martie 2008 09:18 |
||
| da cred, si voi avea. dar de ce ? tu crezi ca nu voi mai avea? | ||
|
Postat pe 25 Martie 2008 11:47 |
||
| nu e regula general valabila, dar stiu persoane care dupa un avort au avut f greu un copil., altele inca incearca si la 42 ani. depinde de organismul fiecareia. eu iti doresc ca tu sa nu ajungi in situatia asta. | ||
|
talida22 Postat pe 25 Martie 2008 12:10 |
||
| multumesc, asta sper si eu ...dar deocamdata ma duc regulat la medic si se pare ca sunt in regula si ca voi fi bine daca respect tratamentul dat de dansul pt anexita chistica. ar fi foarte greu sa aflu ca nu mai pot avea copii, as incepe sa ma urasc , insa solutia ar fi sa adopt doi cpoii, lucru pe care il voi face indiferent daca voi naste proriul copil sau nu. pupici | ||
|
Postat pe 25 Martie 2008 17:41 |
||
| multa bafta | ||
|
talida22 Postat pe 26 Martie 2008 11:14 |
||
| in ce lume minunata am trai dc macar o parte dintre femei ar gandi ca tine!jos palaria in fata faptului ca te gandesti la varianta de a adopta. | ||
|
Postat pe 26 Martie 2008 12:38 |
||
| multumesc talida. de ce vivi_anna ? nu am inteles exact daca ar fi bine sa adopt sau nu. scuze , pupici | ||
|
Postat pe 26 Martie 2008 23:17 |
||
| ba mi se pare ideal sa ai puterea de a aduce o raza de speranta in viata unui copil damnat sa-si duca existenta intr-un leagan. sunt pentru adoptii, mi se pare cel mai minunat gest sa vrei sa cresti un copilas chiar dc nu e al tau. | ||
|
Postat pe 27 Martie 2008 13:13 |
||
| da, e un lucru minunat . si multe femei nu profita de faptul asta...ar fi frumos sa inteleaga cat bine pot face...sunt furioasa cand ma gandesc ca sunt atat de mica intr-o lume atat de mare si ca nu pot schimba nimic... mi-e ciuda,si uneori mi-e ciuda ca sunt prea sufletista... | ||
|
Postat pe 30 Martie 2008 20:50 |
||
| dc te ajuta cu ceva sa stii ca nu esti singura care incearca sentimentul de neputinta in lupta cu morile de vant. | ||
|
Postat pe 31 Martie 2008 10:28 |
||
| Subiect | Mesaje | Ultimul Mesaj |
|---|---|---|
| Probleme de comunicare intr-o relatie.... | 10 | De la: lollitta 12 Ianuarie 2011 09:23 |
| Batranii nostri... | 23 | De la: _calandrinon_ 26 Mai 2010 21:32 |
| Vreau sa fiu rea...cum? | 34 | De la: kudika226325 26 Septembrie 2011 22:29 |
|
|
||
| Ce cadou luati iubitului de Craciun? | 18 | De la: dulcyka 15 Noiembrie 2009 13:59 |
| Cariera vs iubire :( | 4 | De la: ancu2066 30 Septembrie 2011 09:11 |
Site-ul Kudika.ro este creat si administrat de SC Internet Corp SRL.
Pentru propuneri de colaborare privind promovarea pe site-ul kudika.ro,
va rugam sa contactati departamentul de vanzari la sales@internetcorp.ro
Sediul social: Bucuresti, Str. Putul lui Zamfir nr. 28, Sector 1
Solicitarile cu privire la protectia datelor cu caracter personal pot fi trimise la email gdpr@internetcorp.ro
Termenul legal in care poti primi un raspuns din partea noastra este de 30 zile calendaristice.